STIRI.NON-STOP

Cat de greu poate sa fie sa scrii o carte? M-am gandit si eu sa scriu una, subiect si intriga am, insa imi lipseste verva, nu am tehnica de construire a suspansului. Am cautat si o reteta pe care daca o aplici o sa ai succes ca scriitor, nu exista. Dar... nu despre asta vroiam sa va povestesc. In ultima vreme, am renuntat sa mai cumpar carti de hartie, deoarece, desi imi place mirosul de carte noua in biblioteca (si cand spun carte noua ma refer si la cele de anticariat - pentru mine sunt tot noi), incepe sa imi displaca aglomerarea cu lucruri (poate imbatranesc).
Asa ca am ales sa caut si sa pastrez cat mai mult cartile in format digital epub, mobi, pdf sau chiar doc. Stiu ca pirateria este in floare, insa am si carti pe care le-am cumparat astfel, in afara celor care sunt deja in domeniul public (in caz ca nu stiati la un anumit numar de ani dupa disparitia autorului, in functie de modul in care a fost facut testamentul acestuia, cartile pot sa intre in domeniul public, si pot sa fi…

Afara este îngrozitor de frig si viscoleste, dar va mai dura ceva pana va ajunge pe la -30 grade. Deocamdata sunt doar -5 (real feel -10 din cauza vantului), insa in casa este cald si bine.
Zilele de genul acesta sunt cel mai potrivite pentu introspectie. Poate ca ar fi si mai interesant si relaxant daca nu ar fi curent (sic!) si nu ar mai exista distragerile datorate televiziunii si internetului. Stati impreuna cu cei iubiti si bucurati-va ca nu sunteti afara in frig. Winter is coming no more. It has arrived...

Zilele trecute cineva m-a intrebat ce e cu "ata aia rosie" pe care o port la incheietura. I-am raspuns fara sa cuget prea mult: "E un talisman pentru noroc in dragoste. Pana acum n-a functionat".

In clipa cand am zis asta, m-a cuprins un ras homeric. Nu isteric, ci homeric. Am ras aproape 5 minute pentru ca mi-au trecut prin fata ochilor, intr-o singura zbatere de geana, ultimii ani in care dragostea mi-a trantit usa-n nas exact atunci cand as fi avut nevoie de mai multa sustinere.


Si, daca aveti rabdare, o sa va spun si de ce am ras. O sa va spun o poveste despre mine si despre cum am ajuns sa nu-mi mai fie frica de nimic, in afara de Dumnezeu (si de mama). :)

Prin 2009, i-am marturisit tipului cu care ma vedeam ca ma bate un gand sa-mi dau demisia si sa incerc sa fac oaresce activitati pe cont propriu. El s-a uitat la mine cu un aer ingaduitor, asa cum te uiti la un copil care iti zice ca vrea sa se faca astronaut sau... musafir, si mi-a raspuns: "Ei, lasa, ca …

Era o dimineata de iarna insorita ca o primavara timpurie. Desi era sambata nu il deranja faptul ca trebuia sa mearga la birou si sa termine ceva ce nu putea fi amanat pana luni. Pentru el serviciul era o rutina placuta, se ducea cu placere. De cateva ori se intrebase oare cum este viata celor care numesc aceasta parte a vietii lor de zi cu zi, 'scarbici'.

Alegea un drum serpuit pe stradutele vechi din centrul Bucurestiului cu un popas la o cafenea mica de unde isi lua espresso-ul lung preferat pe care il incepea inca de la volan. Despartirea insemnase si renuntarea la aceasta mica placere matinala. In acea zi a fost nevoit sa descopere 'celalalt Bucuresti', adica locuri unde sansele de a se intalni cu ea erau minime. Initial a fost o reactie naturala. Se temea sa nu o zareasca undeva. Nu stia cum ar fi decurs intalnirea, ce ar fi trebuit sa-i spuna. Nu avea nevoie de asa ceva.

Cu timpul a observat ca 'celalalt Bucuresti' nu este atat de interesant ca cel cu …

Hollywoodul a fost pe capre mari in 2013. DiCaprio in doua super-productii, Marele Gatsby si Lupul de pe Wall Street, reuseste la capatul a multe ore de plictis, sa nu ne spuna nimic. Genial!


Mesajul care transcede este simplu si simplist: oameni buni nu conteaza cat de idioti sunteti, petreceti, distrati-va, consumati! Viata trece repede!
Fata de Marele Gatsby, Lupul de pe Wall Street vine cu ceva in plus. El adauga la celebra zicala, "din viata ramai cu ce ai bagat in gura si ce ai tras pe sula" un slash nas.

E bine sa vedeti aceste filme la cinematograf pentru ca acolo sansa de a adormi este minima. Pe marele ecran cu sunetul Dolby extraordinar de tare si imaginea impecabil de lata, alaturi de cutia de popcorn mamut si un kilogram de suc, creierul mare se face mic, iar mirosul de ciorapi nespalati te introduc si mai mult in atmosfera filmului.
Cei din jurul tau devin o explozie de adreanalina si umor careia n-ai cum sa-i rezisti. O experienta unica pe care nu o vei uita…

Poate ca nu se inscrie in lista filmelor recomandate de colegul de blog (aka @mine) si a fost lansat in urma cu ceva vreme, insa Je vous trouve très beau este un film usurel si placut de vazut macar intr-o seara de weekend.

Desi se incadreaza in seria mizeriilor pe care ni le-au facut francezii (argent s'il vous plait), deoarece in 2005 nu mai era la noi asa cum ne descriu (poate cel mult in 1995), merita vazut. Medeea Marinescu joaca bine (cel putin pentru gustul meu), povestea este amuzanta, chiar daca putin trasa de par, si umorul involuntar al personajului jucat de Michel Blanc face toti banii (beware, spoilers below!).

Bref, un fermier francez, cu usoare accente de monomanie agricola isi pierde sotia intr-un accident, si deoarece are nevoie de ajutor, decide sa isi ia o sotie din Romania. Evident, fara sa stie rudele si prietenii. Sotia romanca, intervievata de fermier are un mic secret, asa de vreo sase anisori, care ramane insa in tara. De aici toata seria de incurcaturi la c…

Se stie ca de Sarbatori ne redescoperim valorile cele mai inalte - la glicemie, colesterol, transaminaze, trigliceride...

De aceea este foarte important ca, dupa intensele activitati maxilo-faciale cunoscute mai popular drept "porceala", sa intram, macar temporar, la dieta. Dar aici apar dubiile: Ce fel de dieta? Dukan? Disociata? Cu supa de varza?

Ei, aici intervine norocul vostru ca cititi moment.ro!

Pentru ca, in cele ce urmeaza, ta-daaaa! Va voi dezvalui dieta cu 4 reguli si 4 exceptii, brevetata de un coleg de serviciu. De fapt, el a inventat doar exceptiile, pentru ca cele 4 reguli erau:

Sa nu mananci dupa ora 20.Sa nu consumi paine.Sa nu bei bauturi carbogazoase.Sa nu mananci dulciuri.
Si acum, sa aflam exceptiile:

Sa nu mananci dupa ora 20, decat daca n-ai mancat toata ziua.Sa nu consumi paine, decat cu grasimi (sunca, mici, jumari).Sa nu bei bauturi carbogazoase, in afara de bere.Sa nu mananci dulciuri, decat daca sunt gratis!Contactat telefonic, colegul in cauza a declar…

V-ati lovit vreodata de sentimentul de a ezita sa spui ceva despre cineva, mustrandu-va ca poate “nu-l cunosc suficient de bine, incat sa-mi permit sa vorbesc despre el”? Cand m-am gandit la acest aspect pe mine m-a intrigat intrebarea: oare cat de bine trebuie sa cunosti o persoana, pana sa iti dai seama ca nu ai nimic in comun, nu atat in sensul de activitati sau dorinte, ci mai degraba in sensul de coabitare in cadrul unei relatii de cuplu?
Exact invers fata de proverbul in care drumul propriu-zis este mai important decat destinatia in sine, in acest caz, in urma unui drum in care iti descoperi partenerul cu bune si cu rele, poti ajunge, dupa o perioada poate prea lunga de timp la destinatie, iar aceasta ar fi reprezentata de concluzia “suntem 2 straini”!...si astfel destinatia devine mai importanta si mai decisiva, decat tot drumul pe care l-ai parcurs pana in acel moment, in care ai incercat sa il/o cunosti cat mai bine.

Pana la urma pentru a putea sa-ti traiesti viata astfel incat…

Pentru ca nu recomandam cultura pop, consumerista, propunerea de astazi este un roman SF francez din nebunii ani '70: Malevil, de Robert Merle.

Nu este pentru toata lumea, dar daca ati citit vreodata ceva care sa descrie decaderea totala a societatii si v-a placut, acest roman isi va gasi locul in biblioteca voastra.

Atmosfera extrem de linistitoare de la inceputul cartii, in care lupta ideologica pentru primaria comunei se impleteste cu viata idilica din sudul Frantei, este intrerupta de un "deus ex machina", o deflagratie atomica devastatoare, aparent fara nici un fel de cauze care da totul peste cap. Au ramas doar cativa supravietuitori, protejati de formatiunile geologice din zona (o pestera, un colt de munte) care incearca sa incropeasca un simulacru de normalitate.

Este foarte interesant descrisa ascensiunea la putere a unor parveniti, care "inainte" nu ar fi avut nicio sansa si modul in care oamenii incearca sa se agate de ultimele farame de autoritate din …

Acum este in mainstream. Lumea stie de el. L-a vazut. E misto.
De aceea nu vroiam sa scriu despre el.

In Bucuresti se intampla zilnic fel de fel de kestii care sunt arta contemporana, party-uri, respira-transpira-inspira indivizi, vedete, inchipuiti.
In Roma se intampla acelasi lucru.
Noi tineri, saraci, arta din gunoaie.
Pastram proportiile.
Ei batrani, bogati, arta universala.
Peste toate acestea o elegie cu stil si eleganta. Un fel de MTV burghez.

O analiza minutioasa, ea insasi devenind arta, despre toate si mai presus despre nimic.

Nota pentru cei care asteptau sa vada cel putin un Felini mentionat pana in acest moment: de ce n-ar fi La Grande Bellezza un grande videoclip?

Ne intorceam de la mare. Era seara. Peste cateva zile se sfarsea anul. Nu stiu ce asteptam mai repede: sa se incheie anul acesta cu nefericirile lui sau sa vina cel nou investit cu atata speranta? Afara nu era nici zapada, nici ger iar magia sarbatorilor de iarna ar fi fost inadecvata cu Jingle bells sau alte colinde 'de sezon'.
Afara este altfel, noi traim altfel, muzica trebuie sa fie altfel. La radioul masinii se aude un chanson. Piesa veche, interpretarea noua, moderna, ADECVATA. Era un fel de Maria Tanase din zilele noastre, in franceza. Ar fi fost frumos sa fie Maria Tanase, dar nu pot sa o mai ascult fara sa vad videoclipul: corporatistele in ie, aceleasi care incing hore la Loredana Magic si salta printre scaune la Kalashnikov-ul lui Kusturica.

E mai bine asa. Radio Romania Cultural pe care nu-l asculta nimeni. Ceva care suna atat de bine, dar nu e originalul. Este Timna Brauer & Elias Meiri - “Chansons et Violons”.
Adica cum spune poetul (a se citi redactorul): …