Treceți la conținutul principal

Carte/Necarte


Cat de greu poate sa fie sa scrii o carte? M-am gandit si eu sa scriu una, subiect si intriga am, insa imi lipseste verva, nu am tehnica de construire a suspansului. Am cautat si o reteta pe care daca o aplici o sa ai succes ca scriitor, nu exista. Dar... nu despre asta vroiam sa va povestesc. In ultima vreme, am renuntat sa mai cumpar carti de hartie, deoarece, desi imi place mirosul de carte noua in biblioteca (si cand spun carte noua ma refer si la cele de anticariat - pentru mine sunt tot noi), incepe sa imi displaca aglomerarea cu lucruri (poate imbatranesc).
Asa ca am ales sa caut si sa pastrez cat mai mult cartile in format digital epub, mobi, pdf sau chiar doc. Stiu ca pirateria este in floare, insa am si carti pe care le-am cumparat astfel, in afara celor care sunt deja in domeniul public (in caz ca nu stiati la un anumit numar de ani dupa disparitia autorului, in functie de modul in care a fost facut testamentul acestuia, cartile pot sa intre in domeniul public, si pot sa fie gasite pe site-uri specializate de tipul Project Gutenberg).
Problema este ca astfel ajungi sa ai foarte multe carti, pe care nu mai ajungi sa le citesti, poate pentru ca nu ai ca si reminder volumele imprasitate prin casa, care sa iti aminteasca sa le iei in mana si sa le termini.
Cati dintre voi cititi carti in format electronic si care este principala piedica in a trece in totalitate la acest format?
Stiati ca Edgar Rice Burroghs, autorul Tarzan, a scris si romane SF - seria Barsoom, despre un regat martian?

P.S. Fac cum fac, si tot despre carti ajung sa scriu. Cartea aceea pe care mi-am propus sa o scriu candva este inca in stadiul de proiect. Trebuie sa invat sa scriu, deoarece se pare ca nu este suficient sa cunosti literele ca sa creezi ceva ce vor sa citeasca si altii.

Imaginea de aici

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.