Treceți la conținutul principal

Timna Brauer - adecvata. De ascultat.

Ne intorceam de la mare. Era seara. Peste cateva zile se sfarsea anul. Nu stiu ce asteptam mai repede: sa se incheie anul acesta cu nefericirile lui sau sa vina cel nou investit cu atata speranta? Afara nu era nici zapada, nici ger iar magia sarbatorilor de iarna ar fi fost inadecvata cu Jingle bells sau alte colinde 'de sezon'.
Afara este altfel, noi traim altfel, muzica trebuie sa fie altfel. La radioul masinii se aude un chanson. Piesa veche, interpretarea noua, moderna, ADECVATA. Era un fel de Maria Tanase din zilele noastre, in franceza. Ar fi fost frumos sa fie Maria Tanase, dar nu pot sa o mai ascult fara sa vad videoclipul: corporatistele in ie, aceleasi care incing hore la Loredana Magic si salta printre scaune la Kalashnikov-ul lui Kusturica.

E mai bine asa. Radio Romania Cultural pe care nu-l asculta nimeni. Ceva care suna atat de bine, dar nu e originalul. Este Timna Brauer & Elias Meiri - “Chansons et Violons”.
Adica cum spune poetul (a se citi redactorul): “Jazz-chansonette” pe muzica lui Jacques Brel, Claude Brasseur, Francis Lemarque, Yves Montand…Un crossover de ethno, chanson şi jazz, în care vocea rafinată a Timnei Brauer se ţese în improvizaţiile unui excelent ansamblu instrumental multicultural.

Intre piese text prafuit ca cel de mai sus. Interesant, dar nu relevant. Sunt informat de influente romanesti, etno, chansonete...incepe urmatoarea piesa. Dar stai un pic. Asta-i chiar 'Sanie cu zurgalai', piesa noastra. Astea nu-s influente, e stilul 'ponta'. Imi pare rau! Si o pun repede pe seama numelor lor. Nu ezit sa fac referire la imnul de stat al poporului ales, care si acela seamana izbitor cu folclorul din zona Moldovei.

Moment in care imi aduc aminte si de piesa Johnny...cantata de Vaya Con Dios. Parca si aceea este nota cu nota tot Sania 'noastra' cu zurgalai. Incep sa nu mai fiu sigur ca noi suntem atat de creativi. Intru pe net sa ma luminez.
Lumina! Nu-i asa ca a noastra-i mai frumoasa?

Foto: Stephan Trierenberg

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

The diary of a teenage girl

Remarcabili Alexander Skarsgard si Bel Powley in rolul principal, pe care nu o cunosteam dar de care cu siguranta vom mai auzi.
Alexander Skarsgard cu mustata arata a taran, american ce-i drept, dar la fel de 'vrajitor' chiar daca nu vampir. Bel e genul acela de actrita care nu arata extraordinar, stilul american, ea fiind nascuta la Londra, dar a carei frumusete vine din interior, o forta extraordinara de a face un rol interesant.

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.