Treceți la conținutul principal

Ce ar fi fost daca...(II)



- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valuri. Asa nu ar mai fi simtit niciun fel de pierdere. Ar fi scapat de dor si ar fi omorat curiozitatea. Acum stia clar ca trebuie sa il scoata din viata ei. Pentru ca nu mai era o situatie ce urma sa se termine invariabil cu un „ce ar fi fost daca”. Devenise un risc. Noroc ca invatase pe parcursul anilor sa fuga.

La fel ca prima data, au urcat in tacere in masina. In timp ce o conduce spre casa, in mintea ei nu mai staruia nicio intrebare, ci doar franturi din conversatia ce ar fi putut sa fie: 

- De data asta nu mai pot sa te las sa pleci.
- Stiu. Am stiut de cand am acceptat sa te vad. Doar ca inca incerc sa gasesc o iesire.
- Nu e o iesire. E un inceput. Mi-am dat seama din primul moment ca tu esti Ea.
- Si cu toate astea inca nu poti sa o spui. Inca preferi metafore.
- Da, pentru ca mi-e frica de cuvintele simple. Ce simt eu, nu poate fi spus in cuvinte simple.
- Bine, astazi imi ajunge atat. Dar la un moment dat tot va trebui sa o spui. Si gandeste-te bine, va insemna sa renunti la tot si sa schimbi tot. Esti sigur ca vrei sa faci asta?
- Da, pentru ca acum stiu ca nu poate fi altfel.
- Maktub
- Ce inseamna asta?
- Asa a fost scris
- Intr-adevar, asa a fost scris



S-au privit intai lung, citind fiecare in ochii celuilalt bucuria inimilor 
ce s-au regasit dupa despartiri de milioane de ani.(…)
Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. 
Un barbat din milioanele de barbati doreste pe o singura femeie 
din milioanele de femei. Unul singur si una singura"
-Liviu Rebreanu, Adam si Eva



Imaginea de aici

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.