Treceți la conținutul principal

Senzatie, sentiment sau “just a feeling”?

Plecand de la celebra fraza - “Te iert, dar nu te uit!” -  pe care sunt sigur ca multi dintre voi ati intalnit-o, pe cale verbala sau poate, mai grav, emisa din priviri cel putin o data, am ajuns la o mini-contradictie cu o alta fraza, probabil mai putin celebra, care incepe cu "Oamenii uita ceea ce le spui..."

Cu ce se continua voi detalia mai jos, insa deocamdata nu pot decat sa concluzionez ca daca gresesti si dupa diferite tehnici, mai mult sau mai putin traditionale, de obtinere a clementei, reusesti sa fii iertat, clar nu o sa te uite, ci in timp o sa uite doar ceea ce ai spus.



Ok. Asta e bine nu, pentru ca devii de neuitat printr-o conjunctura, de genul “any publicity is good publicity” sau “scopul scuza mijloacele”? Deci, cum “erare humanum est”, dupa ce ai gresit o data, adica ceva la indemana oricarui om, trebuie doar sa obtii iertarea, deoarece oricum ranitul va uita ce i-ai spus, fara sa te poata scoate din memorie, vei deveni “de neuitat”.

Continuarea frazei “oamenii uita ceea ce le spui...” este “dar nu vor uita niciodata cum i-ai facut sa se simta”. Astfel, daca la concluzia rece si matematica de mai sus adaugam ca dupa ce ai gresit si te-a iertat devii de neuitat si asociat (in memoria “ranitului/jignitului/victimei”, sau cum vreti sa-i spuneti persoanei fata de care ati gresit) cu senzatia sau sentimentul pe care l-ai provocat respectivei persoane, nu-ti ramane decat sa inchei procedura de iertare cu o serie de senzatii din cele mai placute pentru cel care le recepteaza.

Daca in cuplu este pare extrem de simplu, sub forma de “sex de impacare” si de asemenea este la indemana celor din interior, este foarte interesant cum aplici aceasta teorie in orice alt context.
Ce alegi sa gadili - notiunea de senzatie sau cea de sentiment si cum reusesti sa o aplici cu randament pozitiv, imediat dupa ce ai dat gres fata de aceeasi persoana? Cred ca pe considerente de genul sex, grupa de varsta, grad de atractie si cu siguranta sunt si altele, pe care le-as numi variabile reziduale in acest context, ai putea sa alegi senzatiile la care te duce cu gandul  fotografia de mai sus sau sentimentul pe care il ai cand te imaginezi in momente placute cu persoana respectiva.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.