Treceți la conținutul principal

La shopping de neveste


De cand esti suficient de mare ca sa incepi sa-ti iei Cosmo (revista, nu cocktailul), printre primele sfaturi pe care le primesti, ca fata, este sa nu vorbesti la prima intalnire, never ever, despre cum visezi sa arate rochia ta de mireasa sau cati copii vrei sa ai. Si nici sa le marturisesti tipilor cu care te vezi ca ai un feeling de deja vu sau ca tu crezi in dragostea la prima vedere. Nu! O sa apari drept DIS-PE-RA-TA iar ei or sa DIS-PA-RA ca Vin Diesel in “Furios si iute”. Si daca iti asumi public si onest ca scopul tau in viata este sa te casatoresti, in cea mai buna varianta vei fi catalogata drept caz social. :)

Dar va rog, va rog!, sa nu cadeti prada stereotipului conform caruia numai femeile sunt cuprinse brusc de un virus Ebola al casatoriei si cauta orbeste partener de convietuire, calcand hotarat prin transee urbane, lansand bombe emotionale si lasand in urma victime colaterale. Nu!

La un moment dat in viata, cand si-au rezolvat diverse obiective financiare, profesionale si sociale, barbatii decid ca e momentul sa se mute in cuibusorul lor - unul serios, nu de nebunii. Si atunci ies la shopping de neveste. Asta nu este deloc rau, dar unii depasesc un pic granita firescului si devin cetateni de onoare in Psychoville.

Eu am intalnit 3 astfel de barbati, iar in randurile urmatoare voi evoca aceste intalniri din cosul de gunoi al memoriei.

Dubla 1
La prima intalnire, ma scoate in parc la o plimbare, dupa ploaie. Dupa un timp, observ ca parca ma duce intentionat pe aleile cu cele mai multe balti. Zic ca mi se pare si continui, pana cand ajungem in fata unei balti imense, dupa traversarea careia constat ca mi-am udat pantofii.
- Nu-i nimic, zice el. Asta a fost un test. Sa vad cat de suparacioasa esti. Nu pot sa ma insor cu o femeie suparacioasa.
Eu iau asta ca pe o gluma si ma concentrez pe evitarea baltilor ulterioare, iar el incepe sa povesteasca nu stiu ce despre sora-sa. O intamplare care ii declanseaza emotii domestice puternice, pentru ca se opreste, se intoarce spre mine si zice:
- Sa stii ca la mine casa e casa si masa e masa! In familia noastra ne asezam toti la masa fara comentarii si mancam impreuna!!!
La intoarcere am traversat baltile fara sa-mi mai pese daca ma ud si dusa am fost. Nu puteam risca sa-mi iau o palma peste ochi in caz ca nu aveam chef sa mananc.

Dubla 2
La prima intalnire, el imi declara ca este un om pe care te poti baza, cu intentii serioase, si ca are obiceiul sa se implice foarte tare in relatii, de la bun inceput. Eu zic "Doamne ajuta!" in mintea mea si stabilim ca a doua zi sa mergem la teatru. Ne despartim cu un "Iti dau sms!".
Seara, sms de la el: "Noapte buna si vise placute!"
La 12 noaptea, sms de la el: "Dormi?"
A doua zi, la prima ora a diminetii, sms de la el: "Buna dimineata, ce faci?"
La ora 10, sms de la el: "Eu acum sunt la piata, tu unde esti?"
La ora 12, sms de la el: "Eu ma duc la pranz la ai mei, tu ce papi bun?"
Pana dupa-amiaza, sms-urile au continuat sa vina peste mine ca pietricelele aruncate dintr-o prastie de un pusti de gradinita cu ADHD. La inceput i-am raspuns, dar apoi am inceput sa fac atacuri de panica de cate ori auzeam bip-ul de sms.
Pe la ora 16 nu am mai rezistat si i-am scris: "Te rog frumos sa o lasi mai moale. Ma sperii!!"
"Ah, scuze.", a venit rapid raspunsul lui. Dupa care nu m-a mai cautat. Cred ca era pe strada, a vazut alta catindata pentru hartuire telefonica relatie si m-a uitat instantaneu. M-am simtit abandonata (NOT!).

Dubla 3 (castigatoare)
La prima intalnire, eram la restaurant, la o cina romantica. El imi ia mainile intr-ale lui, peste masa, se uita gales si profund in ochii mei (sunet de viori in fundal) si imi zice:
- Vad ca arati foarte sanatoasa, asa, ai maini cu pielea fina si elastica, cred ca esti potrivita sa fac un copil cu tine! (sunet de frane cu scrasnete pe asfalt).
- Ah, zic, si eu care credeam ca m-ai ales pentru inteligenta si pentru firea mea incantatoare!

Nu stiu altii (altele) cum sunt, dar la genul asta de intalniri m-am simtit ca si cum eram la o ferma cu animale de reproducere, iar el venise sa-si aleaga cea mai buna Joiana. Fara macar sa o intrebe pe Joiana daca si ea il place sau daca are intentii serioase cu el. Cumva, asta era de la sine inteles. Doar toate femeile sunt disperate sa se casatoreasca, nu?

Imagine de aici

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.