Treceți la conținutul principal

Anunt umanitar

Ea vrea sa se marite. Acum!
Pentru ca are deja treizeci si ceva de ani, dar arata ca de douazeci si noua. Pentru ca toate prietenele ei au facut-o. Pana si verisoara aceea de nu-si gasea pe nimeni e maritata acum. Pentru ca s-a saturat sa fie singura. Pentru ca si rudele au inceput sa se intrebe care e problema. Pentru ca vrea si ea sa fie mangaiata si rasfatata.

 Este simpatica, frumoasa, harnica, are apartament si serviciu bun.

El trebuie sa nu fie handicapat si sa o iubeasca.
Din experientele anterioare ea stie ca si el trebuie sa aiba un serviciu bun sau sa aiba un venit decent. Sa fie inalt pentru ca si ea este inalta. Neaparat sa aiba ochi verzi sau albastri. Sa fie serios si cu intentii serioase. Adica sa vrea sa se casatoreasca cu ea. Sa fie atent, sa o asculte, sa o inteleaga. Sa nu se uite dupa alte fete. Trebuie sa fie doar un pic mai in varsta decat ea si sa nu mai fi fost casatorit. Sa aiba experienta. Sa fie romantic si sigur pe el. Sa fie ingaduitor, dar ferm. Trebuie sa fie destept, dar discret. O figura atletica ar fi de preferat, dar poate sa aiba si un fizic ca Brad Pitt. Sa aiba umor si sa fie de familie buna.
Sa faca ce zice Radu F Constantinescu, nu ce face Radu F. Constantinescu.
Doar atat!

Si totusi nu gaseste pe nimeni.
Recent a fost la un bioenergoterapeut care i-a destainuit cauza: i-au fost legate cununiile. Clar!
In acest moment intreg universul conspira ca sa i se indeplineasca dorinta. De aceea daca cumva detineti taina dezlegarii cununiilor sau daca cunoasteti pe cineva cu o poza mai inspirata la profilul de Facebook va asteptam comentariile mai jos.
Distribuiti si prietenilor!

 Uitasem un amanunt: are sanii mari, dar nu exagerat de mari. Caz real.

Imaginea de aici.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.