Treceți la conținutul principal

Inconfortabil

 
Iesi din zona de confort! Nu poti sa cresti decat daca esti dispus sa te simti ciudat si inconfortabil incercand ceva nou. (Brian Tracy)

El nu vrea sa se insoare. Nici acum, niciodata! Ok, poate o sa vrea vreodata, dar nu a venit nici macar momentul sa se gandeasca la asta.
Desi are tot treizeci si ceva de ani, arata ca de 28 si spune ca e nascut in 86' (in fiecare an). Desi aproape toti prietenii lui s-au insurat deja. Pana si Robin. 3 dintre cei 4 Robini pe care i-a avut el, supranumit Batman, in ultimii 10 ani. Si nu, nu s-a saturat sa fie singur. Pentru ca atunci cand este singur, numai singur nu este. Tocmai pentru ca simte nevoia si el sa fie mangaiat si rasfatat, vrea sa ramana singur pentru ca este mai mangaiat si mai rasfatat decat oricine.

Este simpatic, aratos, merge la sala, trage de fiare, are apartament, masina si bani. 
Astfel nu are nevoie de un job stabil. Oricum cartea de munca ii merge la o firma al carei domeniu de activitate doar il banuieste.

Chiar si atunci cand vreo 3 zile la rand stilul sau propriu de viata isi uita atributiile fata de el insusi, el nu isi uita stilul de viata, da cateva telefoane si cu o incomensurabila rata de raspuns in urmatoarele 2-3 seri re-devine ocupat. Intr-atat de ocupat, incat sa spuna NU la auto-invitatiile prietenilor sai de a juca “hold’em” la el acasa.

Din experientele sale anterioare stie clar care sunt conditiile minime de calificare a pretendentelor: “Sa fie inalta” – nu stie cat, de fapt doar sa para inalta, sa dea bine pe langa fizicul sau cand ies in public, "Culoare ochi" - nu conteaza, insa ochelarii sunt un plus, dar nu poate spune motivul (prietenii stiu de ce). "Scop in viata": oricare, dar sa nu isi doreasca sa se casatoreasca. Ma rog, sa-si doreasca, dar nu cu el. De fapt, poate sa-si doreasca inclusiv cu el, dar sa stie sa accepte infrangerea garantata: NU se va casatori cu el! Chiar daca ea va fi convinsa, la fel ca celelalte sute (ordin de marime ne-exagerat) din ultimii 10-15 ani, ca ea, fiind speciala il va pune cu “botul pe labe”. Probabil va fi invers. La propriu! Sa fie deschisa. Inclusiv in sensul de “open-minded”. De fapt poate sa nu indeplineasca niciuna dintre cerintele de mai sus, insa cu cat indeplineste mai putine, cu atat el trebuie sa consume mai mult alcool in seara respectiva.

Sa faca (in pat si in viata) ce zice si mai ales ce sugereaza ca face Sana Nicolau.
Doar atat!

Si mereu gaseste pe cineva.

Nu distribuiti prietenilor necasatoriti, ca nu cumva sa-si faca iluzii ca ar putea ajunge ca el, pentru ca atunci ele nu-si vor mai gasi perechea potrivita! Nici celor casatoriti, pentru ca vor gandi “Wow!”, dar vor spune cu voce tare “E mic copil, sa ma fi vazut pe mine cum eram candva!”...si vor iesi de sub pat, intreband “Pot sa beau si eu o bere diseara cu baietii, te rog?”


Drept la replica pentru Anuntul Umanitar
sau feedback-ul Decaderii libertine fata de Anuntul umanitar al Caderilor deliberate

Sursa poza: flickr (M. Gruber)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.