Treceți la conținutul principal

Gravity - cocalari in spatiu

Scena si decorul: seara de Craciun. Dupa vizite si alte ghiftuieli specifice ne aflam in fata televizorului.
Hai sa vedem un film. "Trei culori: rosu" pe Film cafe, prea complicat si nici nu l-am prins de la inceput. Oricum, s-a notat, trebuie vazut.
Dar ce vedem in seara aceasta? Aici intra Facebook in actiune de unde am descoperit share-uita pagina: Cele mai bune filme din 2013. Topurile criticilor romani. Pana aici totul este in regula si scenariul pare credibil, nu?
Aleg locul 6 al primului 'critic'. Totusi, sunt cele mai bune filme din 2013.
American, SF, chiar si locul 6 este unul onorant: Gravity (SUA, 2013), de Alfonso Cuarón.
Download, subtitrare, play!

O scurta introducere ca sa intelegem de ce actiunea se petrece in spatiu pe orbita unor sateliti artificiali ai pamantului. Se da un hint care ne va folosi mai tarziu: in spatiu poate fi ingrozitor de frig sau ingrozitor de cald, stari care se succed destul de repede. Ahaaa!
Imponderabilitate la greu, niiice!

Incep dialogurile. Moment in care filmul mi s-a parut demn de locul 1 in topul celor mai imbecile filme americane. El, astronaut smecher se plimba, de fapt dadea rotocoale cu costumul sau spatial cu propulsie in jurul unei statii in exteriorul careia lucrau un el si o ea. El vorbea cu baza ascultand radio si povestind niste glume idioate cum nevasta-sa a fugit cu unul. Retineti: consuma combustibil plimbandu-se inutil in jurul acelei statii orbitale, consuma comunicatiile cu pamantul pentru niste idiotenii, ba chiar asculta muzica sau un post de radio. Toate astea cu aerul unui super-smecher. Cat de smecher? Cam cat poate incape in George Clooney.

Dar cine este ea? Ea este doctor (probabil in stiinte), ea trebuie sa repare nu stiu ce scula pe acolo, ea trebuie sa-i asculte imbecilitatile aluia care o freca in jurul lor, ea facea glume la randul ei cu privire la culoarea ochilor ei, dand curs avansurilor 'subtile' ale smecherului.
Ghiciti cine este ea fara sa va fi uitat la trailer? Nu va tin in suspans: Sandra Bullock! Eeeee!

Mai are vreun sens sa va povestesc ce urmeaza? Doar putin ca sa intelegeti de ce trebuie sa (nu) va uitati la acest film.
Lucrurile se nasolesc rau. Smecherul presimtise asta. Normal! Al treilea fraier care mai era pe acolo crapa si astfel nu veti sti niciodata cum naiba arata actorul asta.
De aici in colo tot filmul este cu George si Sandra. Nu, nu glumesc: tot filmul acesta este cu doi actori si se petrece 100% in spatiu. Nu tu o amintire, un flashback de pe pamant, nimic. E si asta o realizare!

La final chiar am vrut sa vad cum arata un generic cu doi actori. Ei nu, erau vreo 7 pentru ca se pare ca nu s-au zgarcit si cadavrele care au aparut 2-3 secunde au fost interpretate de cineva. Plus vocile de la comunicatiile radio. Plus cascadorii.
Credeti ca e cu happy end? Sau v-am insultat (destul) inteligenta?

Eu cred ca acest film s-a nascut astfel: a venit un baiat tanar care a zis ca a descoperit o tehnica prin care poate sa simuleze imponderabilitate pe ecran cat vrei. Niiice!
Si cat costa?
Mult.
OK, gasim pe cineva dispus sa investeasca in asta. La urma urmei asa ceva nu s-a mai facut: 90 de minute exclusiv in imponderabilitate e o treaba. Au aparut banii si OK-ul pentru proiect. Dar precum bugetul era limitat, de aici in colo este matematica pura: atat costa efectele speciale, atat promovarea, din ce ramane trebuie sa facem filmul.
OK! Bagam doi actori mari. Cat de mari? Mari am spus!
Ne mai trebuie scenariul si regizorul: luati un mexican sa le faca pe amandoua, gaseste el o poveste banala acolo. Si dialogurile? Hai frate, trebuie eu sa va invat? Luati un debutant, un student care vrea sa apara si el pe generic si gata. Ma doare-n nava spatiala daca vor suna a MASH sau a orice altceva. E in spatiu, e imponderabilitate, e zero gravitatie. Ati inteles?
Iar in rest ... nu ne da cu rest deci ne oprim aici.

Si ca sa fie rotund nici ca se putea un titlu mai 'ingenios': Gravity.
Adica... zero!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.