Treceți la conținutul principal

De Craciun: sinceritate si coincidenta

Desi imaginea de mai sus arata a super-party NYE, iar pregatirile sunt in toi, eu vroiam sa scriu despre cum ar trebui sa scriu. Adica unde as vrea sa ajung. Stiam adresa blogului, dar nu mai gaseam articolul. In cautarea asta mi-a atras atentia un alt titlu: Gravity (no rainbow, dar coapsele lui Sandra Bullock, iar George Clooney moare rîzînd)…
M-a bucurat sa descopar ca domnul Dan Alexa, ale carui scrieri vroiam sa vi le prezint in continuare, a spus-o inaintea mea, mult mai elevat: nu e 'grav' daca va lipsiti de Gravity.

Acum, cand pe fundal se deruleaza Vocea Romaniei in direct, vreau sa vi-l prezint pe acest domn care scrie asa cum mi-as dori si eu sa scriu, dar nu am puterea sa-l ajung vreodata, parcurgand acelasi drum al eruditiei: carti, scoli, calatorii, experiente, intalniri.
Intalnirea mea cu scrisul dumnealui s-a intamplat cu acest articol: Karma de trei parale (sau cum, în tren, poţi deveni esenţa rãului, deşi ai coapse elegante)…
Recunosc ca primul impuls a fost sa ii copiez textul la noi pe blog. Doar un impuls firesc al generatiei Ponta.

Dar sa revin la titlu: sinceritate este tot ceea ce cititi in aceste randuri. Coincidenta este ca imi place cum scrie Dan Alexa si descopar ca a vazut Gravity si a ramas cu acelasi gust ca si mine.
Coincidenta este ca in titlul primului articol pe care i l-am citit aparea cuvantul 'coapse', in cel despre Gravity de asemenea. O fi o obsesie comuna?

Lasand gluma deoparte, va invit sa il descoperiti singuri. In lumea aceasta a Facebook-ului in care ne pierdem atentia dupa maxim 160 de caractere (Tweeter, SMS) va las cu un adevarat 'roman' de dragoste: Chomsky la sciapozi, în cartierul rosu… (versiune completă) 

Poate va vin idei, intrevedeti directii.
Urmariti linkurile! Asta va doresc eu voua.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.