Treceți la conținutul principal

Sfaturi pentru parinti: cum sa vorbesti cu copilul tau (Pamflet)

Când circul cu mijloacele de transport în comun, mă amuz sau mă minunez de scenele ciudate pe care le văd, dar ieri mi s-a întâmplat să asist la o conversație telefonică în metrou care m-a lăsat cu gură căscată. 

Mă întorceam de la serviciu și tocmai se anunțase închiderea ușilor, când în vagon năvălește un bărbat între două vârste, foarte gras, cu o cămașă în carouri care nu avea deloc efecte optice dezirabile asupra siluetei sale. Tipul se reazămă de un perete, transpirat ca Gabriel Cotabiță în concert, scoate telefonul și își sună copilul (cel puțin asta am dedus, că era vorba despre copil sau poate un elev). Discuția a avut loc cam așa: 


 - Te-ai apucat să exersezi la pian? 
 - ...
 - În clipa asta te așezi la pian și te apuci să cânți! 
 - ...
 - Asta e cea mai mare tâmpenie și aberație. Cum adică s-a dat timpul cu o oră înainte? Uită-te pe Realitatea TV unde dau ăștia ora exactă! 
 - ... 
 - TE BAG ÎN ***** MĂ-TII! (n.a. cuvântul respectiv a fost pronunțat clar și în gura mare) 
 - ...
 - Te așezi la pian și exersezi ACUM! 
  
Și a închis telefonul. Conversația a fost purtată pe un ton jos, grav, de un calm din ăla care îți îngheață sângele în vine. Nu știu ce m-a șocat cel mai tare: modul în care și-a înjurat copilul sau faptul că nu s-a sfiit să îi facă "educație" suficient de tare ca să fie auzit de tot vagonul. Și ne mai mirăm că ăștia mici vorbesc urât și se comportă aiurea! Îmi și imaginez cum se duce omul ăsta acasă și copilul îl întâmpină: "€œTati, tati, ce mi-ai adus?" și el îi răspunde: "€œO ****".  :|




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.