Treceți la conținutul principal

Cresterea copiilor - punctul de vedere al unui tata

În momentul acesta asistăm la o diferențiere netă a rolurilor în parenting, în special pentru copii mici și foarte mici. Mama stă acasă cu copilul în primul sau în primii ani de viață (cei de formare inițială) și tatăl merge la servici și încearcă să susțină familia din punct de vedere material. 

Cu toate acestea, de creșterea copiilor se ocupă de obicei două persoane: mama și tatăl. În cele mai multe cazuri mama are o importanță mai mare deoarece este cea care stă acasă cu copilul până ce capătă un oarecare grad de independență, și astfel rolul tatălui și timpul 
petrecut de acesta cu noul copil se reduce foarte mult. Aparent, trebuie doar să se joace cu copilul în weekend și seara astfel încât să mai ofere un moment de respiro soției, care este deja obosită de atâta interacțiune ‘infantilă’ în timpul zilei.


Am spus aparent, deoarece deși rolul mamei este foarte important, nici al tatălui nu este de neglijat. El oferă prin joc o supapă de evacuare care să îl ajute pe copil să scape de sub fusta mamei. Foarte mulți copii, ajung să depindă în totalitate de mamă, ceea ce poate să ducă mai târziu la tot felul de probleme ‘freudiene’ deoarece tăticul se întoarce târziu acasă, este obosit, nu are timp de joacă, consideră că educația copilului este sarcina exclusivă a mamei, etc.

Așa că, dragi tați și viitori tați, jucați-vă cu copii voștri și ajutați-i să îşi câștige independența faţă de mamă. Primul care va urma sfatul acesta voi fi eu :) Pentru un copil mic și foarte mic, orice este nou este şi un joc. Poate să fie o distracție foarte mare cu ceva ce pare foarte banal. Nu este necesar nimic altceva decât timp.

Chiar în momentul în care scriu aceste rânduri, mă pregătesc de încă o tură de joacă cu fiul meu. Obiectul de astăzi este o saltea gonflabilă.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.