Treceți la conținutul principal

Corporate cultura-vura

Interiorul unei case vechi, unde camera inalta este despartita de hall prin niste usi largi cu geamuri de cristal. Mobila veche, lumina slaba de la un lampadar. Haine si lucruri dezodonate peste tot. Doua fete tinere. Ioana sta turceste pe pat. Cealalta, Rodica, se aseaza si ea in timp ce isi aprinde o tigara.
I- Da, stiu ca e tarziu dar mi-ai promis.
R- La ora asta?
I- Nu-mi spune ca mori de somn. Am fost cu tine in centrul vechi poate, poate apare apare Petru.
Am stat acolo doua ore degeaba. Ti-am spus ca trebuie sa repet. Mi-ai promis.
R- Ma lasi? Ti-am promis, ne sculam maine cu o jumatate de ora mai devreme si gata. Oricum nu se prinde nimeni.
I- Nu se prinde nimeni! Nu intelegi ca a fost o sansa pentru mine sa joc in piesa asta. Chiar nu ma prind cum de m-a ales pe mine. A venit asa direct, eram in bar, asteptam sa intru la repetitii: ca ce faci, ca de unde esti, ca ea e regizoare...
Auzisem de ea dar nu ii vazusem nicio piesa. Mi se parea increzuta. Chiar nu ma interesa personajul, are ea pe cineva de a ajuns sa puna in scena atatea piese.
R-...din care tu n-ai vazut niciuna. Ca sa nu mai vorbim ca toate sunt independente. Ma rog, si cum ti-a propus?
I- Da si mie o tigara d'aia nasoala de-a ta ca eu nu mai am.
R- Parca nu fumai Kent.
I- Nici nu fumez dar n-am acuma.
Ioana isi aprinde si ea o tigara si se reaseaza turceste pe pat.
I-M-a intrebat cum ma cheama, am facut cunostinta. Apoi a spus ca ar vrea sa ma invite la un casting. Deja ma luase valul cand imi zice direct: hai ca s-a terminat castingul si tu ai rolul principal. In gandul meu imi ziceam: vai ce pontoasa esti, cine naiba te crezi?
Nu. Ca pe bune, sa vin maine la ea la atelier... restul il stii.
Acum, ca visul meu cel mai indepartat a devenit realitate...
R-Independent! Teatru independent: doua personaje. Se joaca prin cafenele. Stiu ca e important pentru tine dar stai cu noi, aici pe pamant.
I- ... si tu nu vrei sa ma ajuti. Te-am rugat doar sa imi dai replica la niste scene in care nu reusesc sa patrund. Hai mai, chiar e important pentru mine.
R- Dar cine a scris piesa asta tampita?
I- Ea. Sau, ma rog, ea le-a pus cap la cap, a pus firul care le leaga. Pasajele sunt adunate de pe ici colo. Sunt povesti reale.
R- Reale pe dracu'! Cum poti sa crezi ca pot fi reale asemenea tampenii?
Rodica isi stinge tigara fumata pana la filtru intr-o scrumiera plina pe jumatate si se uita dupa ceva.
R-Unde-i dosarul?
I-Ce dosar?
R-Scenariul fata! Ioana dadu patura la o parte si dupa doua miscari il gasi si i-l intinse.
R-Ai innebunit? Ai ajuns sa dormi cu el acum. Il lua si il deschise la intamplare. Arunca o privire pe deasupra dosarului la Ioana care astepta incantata. Atat de incantata incat scrumul de la tigara ii cazu pe patura.
R- Vrei o scena anume sau iti citesc de oriunde?
I- Orice! Se ridica in genunchi, se intinse pana la masa si stinse si ea tigara in aceeasi scrumiera.
Rodica rasfoi scenariul si se opri la inceputul unei pagini.
R- Cum iti spuneam, o prostie fara margini. Cine ar putea crede ca acest dialog ar putea fi real. Mi-e teama pentru tine ca te bagi in ceva din care o sa iesi sifonata. Sau cum zicea Cristi: nici n-ai inceput sa joci si ai deja o reputatie proasta.
I-Citesti?
R- mmm, asa, a, uite: tu intri pe usa biroului si ma intrebi pe mine ce mai fac, ai auzit ca am fost in spital.
I-Da, gata stiu.
R- Buna Ana, cum sa fie ca la spital. Trecuse un an de cand nu am mai fost pe acolo si m-am gandit sa sarbatoresc.Dar mai bine  spune-mi tu cum a fost la Roma.
De cum incepu Rodica sa citeasca, Ioana sari din pat si isi desfacu parul ce pana atunci era prins cu un elastic. Isi lua doua suvite pe care si le dadu peste urechi. In descrierea personajelor Ana avea urechi clapauge pe care incerca sa si le mascheze prin coafura. Inca nu stia cum ar trebui sa interpreteze acest detaliu.
I- Care Roma? Am stat langa Roma in niste vile mai ieftine. Era bine ca acolo eram cazati, masa, cursurile, toate la un loc. Timpul naspa, cursurile au durat pana la unsprezece si jumatate seara. La ora aia nu mai aveai chef de nimic.
R- Aha!
I- Sa vezi, erau acolo majoritatea din Spania si America de sud. 'Boyfrendu' unei colege era spaniol. Cand m-a vazut ala ca vorbesc asa de bine spaniola nu i-a venit sa creada: "qwyoqo oqwuyq yerorqrye ouqoyyr, ola!" (n.a. ceva care suna a spaniola) adica: nu-mi vine sa cred, de cand ai invatat spaniola? Ei habar nu au unde-i Romania sau cine suntem noi. Dar noi avem sange latin, invatam repede limbile astea. Cand i-am spus ca am invatat in ultimele trei luni a ramas uimit. La fel a zis si Joao: "ueropqwurpe uruorureu oeuyre, ola!" (n.a. altceva care suna a spaniola) adica: cum asa? Asta era unu' la vreo 55 de ani. I-am zis ca de la antrenorul meu care e cubanez.
Rodica stramba din nas ca si cum nu intelege sensul acestui monolog. Ioana ii schita o incruntare plina de inteles fara a se opri.
I-Sa-i vezi pe astia, toti usor maslinii, drepti, frumosi si cu niste dinti albi, perfecti. Asa au genele ei. Noi europenii...
Rodica ii arata toti dintii intr-un zambet larg mai mult grimasa dar nu o intrerupse.
American smile! Asta vreau si eu. Mi-am gasit o dentista care s-a intors din State. Mi-a facut un dosar de investitie, project plan. Cand, ce, cum trebuie sa imi faca si cat costa. Asta mi-am dorit de cand ma stiu: american smile! Pai eu cand reprezint compania si apar acolo in poze trebuie sa am dinti impecabili si albi, foarte albi. Ca la americani. Pai aia incep de mici. La noi nu se intampla asta. Si nu la noi aici. In toata Europa. Nu avem cultul asta al dintilor impecabili. Ca am fost si in Germania, la preturi de Germania...
Aici Ioana se opri si se uita la Rodica care o privea fascinata. Ii facu semn tot din ochi catre caietul pe care aceasta il lasase inchis pe pat, insa cu mana dreapta tinea in continuare semn la pagina de unde citise mai devreme.
Ah, da, scuze! Si mai incet, in timp ce il deschidea spuse mai mult pentru ea:
R- Stiu, te duci ca la pomul laudat...
I- Da si aia de acolo.. dadu trei ghionturi la masa.. bata! pamant! mai rau ca astia de aici.
Acum Ioana se opri emotionata si incurcata. Parea ca s-a incheiat scena sau nu isi amintea textul mai departe.
Rodica in loc sa redeschida dosarul isi scoase degetul de la pagina respectiva si il lasa inchis pe pat. Ioana capitula dezamagita.
I-A fost prost?
R-Textul? cu siguranta, de tine mi-a placut. Esti sigura ca vrei sa joci in chestia asta? Si acum pe bune, ce este: o drama, comedie, parodie, teatru absurd?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

The diary of a teenage girl

Remarcabili Alexander Skarsgard si Bel Powley in rolul principal, pe care nu o cunosteam dar de care cu siguranta vom mai auzi.
Alexander Skarsgard cu mustata arata a taran, american ce-i drept, dar la fel de 'vrajitor' chiar daca nu vampir. Bel e genul acela de actrita care nu arata extraordinar, stilul american, ea fiind nascuta la Londra, dar a carei frumusete vine din interior, o forta extraordinara de a face un rol interesant.

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.