Treceți la conținutul principal

De la Palatul Stirbei la Micul Trianon

Aseara (15.10.2010) au sosit din cateva directii mailuri cu acelasi subiect: "Palatul Stirbei devine mall".
Nasol! instantaneu, pentru simplul fapt ca nu ne plac mall-urile.
Apoi a urmat intrebarea: dar care-i Palatul Stirbei? O fi cel de langa Cismigiu?
Desi locuim in Bucuresti, unii de cand ne-am nascut, uite ca trecem adesea pe langa cladiri pe care pur si simplu nu le vedem. De aceea apelam la strainul Google sa ne arate el prin imagini ceea ce nu deschidem noi ochii: Palatul Stirbei
OK, ne-am dat seama ca nu este cel de langa Cismigiu, ne-am prins ca arata asa
dar unde se afla amplasat el?
Tot Google face lumina si in acest sens: pe Calea Victoriei. Dar unde anume ca doar mergem adesea pe ea si nu ne aducem aminte de cariatidele din imagine. 'Casa cu lei' are lei si o frumoasa copertina la intrare, mai jos este Casa Armatei, CEC-ul.
Din nou internetul, prietenul tuturor celor care nu citesc carti, nu cunosc istorie, de data aceasta insotiti de un roman pe nume Norc.ro, in final l-am gasit:

Norc.ro este bun ca te poti misca in jurul obiectivelor, chiar si pe vreme ploioasa din confortul casei tale te uiti cum era intr-o vara cand au facut ei pozele.
Ceea ce nu poti vedea nici de pe norc.ro si nici in Google maps este cum au fost acele locuri inainte. Chestia asta cu 'inainte' imi aduce aminte de o gluma de pe vremea lui epocii 'de aur':
- Tovarase, incotro ne indreptam?
- Tot inainte! ... ca inainte era mai bine!
Si asa am descoperit primul site care iti da dureri de suflet:
http://art-historia.blogspot.com/2009/03/palatul-stirbei-in-grea-suferinta.html
Parcurgeti mai intai aceasta pagina si abia apoi alte articole cu imagini ca acesta:
http://www.modernism.ro/2010/10/14/palatul-stirbey-devine-mall/
nu de altceva, sa nu va ia apa si sa va placa desenele in 3D cu monstrul din spatele fatadei palatului.

Dar cum se fac voltele pe internet?

Pai mai intai te intrebi cine a fost cel care a construit acest palat: Barbu Stirbei. Pe urma te intrebi daca aici se intalnea Enescu cu Maruca. Nu, nu aici ci la cateva sute de metri mai jos la Casa cu lei.
Totul cu Google, numai ca mai trebuie si el ajutat. De exemplu 'Casa cu lei' este si un restaurant in Constanta de care va veti lovi inaintea palatului daca veti cauta doar Casa cu lei.
Acum sa vedem cine a construit casa cu lei: Grigore Cantacuzino-Nababul.
Iar de aici voltele vin de la sine cand vezi acest palat in ruina: Micul Trianon.

Cand mergeti la munte poate va opriti si la el. Ne vedem acolo!

Comentarii

richard a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

The diary of a teenage girl

Remarcabili Alexander Skarsgard si Bel Powley in rolul principal, pe care nu o cunosteam dar de care cu siguranta vom mai auzi.
Alexander Skarsgard cu mustata arata a taran, american ce-i drept, dar la fel de 'vrajitor' chiar daca nu vampir. Bel e genul acela de actrita care nu arata extraordinar, stilul american, ea fiind nascuta la Londra, dar a carei frumusete vine din interior, o forta extraordinara de a face un rol interesant.

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.