Treceți la conținutul principal

Like and hate

O vorba veche din batrani ar suna cam asa: cea fost mai intai, like-ul sau haterul? Desi astazi e la moda binecunoscutul 'like', el isi trage seva din mult mai virilul si neaosul 'hate'. Pentru ca ce poate fi mai sanatos si mai revigorant decat un 'hate' bun dupa o zi plina de frustrari?

Mark Zuckenberg inca se mai gandeste daca sa lanseze si degetul in jos intr-o forma soft de 'dislike'. Si asta nu pentru ca este preocupat de sanatatea noastra, ci mai degraba pentru ca nu sunt de ajuns nici 18 ani de acasa ca sa rezisti la perversiuni gen 'like' and 'share' la niste chestii pentru care iti poate incolti ideea: ce draku' caut eu aici?

Like-ul este ca si cum stai si tu la rand cu alti nu stiu cati ca sa dai o limba. Doar atat este permis iar pe deasupra mai e si foarte simplu.
Un hate cere stil, forta, il infigi adanc, victima te vede, te priveste in ochi, iti poate admira personalitatea. Sau iti trage o revansa de nu te mai scoli. Te face sa simti ca existi, esti tu, inteligenta sau prostie dar spuse apasat.

Like e pasta, aglutinare, globalizare.
Hate e culoare. Pe moment te stoarce. Necesita timp sa o faci din nou.

 De exemplu, Dobrovolschi vorbeste mult despre 'Minciuna audienetelor radio'. Zice ca 'Citesc sondaje radio de aproape 20 de ani si cam de 15 prevad destul de exact ce o sa vina odata cu fiecare val.'
Mai bine ar fi scos castile din urechi si deschidea ochii. Astfel ar fi inteles ca nu-i nimic nou sub soare. Asa se face treaba in business-ul acesta unde el este mai degraba spectator decat realizator.
Si totusi incheie ca un profesionist, selectand din minciuna pasajul pe care voi trebuie sa-l retineti: "Desi am schimbat directia Gold Fm [..] media pe cele patru luni a numarului de ascultatori este mai mare decat cea din valul de primavara cu… 49%, clar cea mai mare crestere pe Bucuresti. Iar share-ul a crescut cu… 122%. Avem 38.600 de ascultatori pe zi...'

In rest like si share. Clar!
Va pup, va zgarii,
roar!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.