Treceți la conținutul principal

Cu de toate


Week-end prelungit in Constanta. Am evitat plajele din Mamaia mai intai pe la nord: plaja 'La hamace' unde se afla un bar construit din lemn si acoperit cu stuf. La fel si umbrelutzele care erau proaspat construite. Lume putina si asta este important.
Intotdeauna mi-am dorit sa gasesc rapane vii. Adica melcii aceia de mare ai caror cochilii sunt atat de frumoase si pe care daca le pui la ureche poti auzi marea. Daca nu auzi mai intai manele. Aici si acum avut ocazia sa gasesc scoici si rapane cu tot cu continut. Nu spun vii pentru ca am inteles ca daca au esuat pe mal numai vii nu sunt.

A doua zi am ocolit Mamaia pe la sud: plaja 'La pasapoarte' sau 'La securitate' dupa cum ii spun constantenii, pentru ca doar ei si prietenii lor erau pe aici. Muzica pusa de un DJ fara stil. Adica nici nu deranja, nici nu te atragea. Se putea citi, admira sani goi, privi oameni cu caini. Umbrelutze branduite Coca-cola sau nu stiu ce brand albastru. 15 lei sezlongul de plastic la care baiatu' aducea niste saltelutze de burete culoarea nisip-cafea, adica exact cu ceea ce ai putea contribui si tu pe ele dupa o zi de stat la plaja.
Banii in mana fara chitanta, ceva normal. La plaja ai timp sa observi acest cerc vicios al gustului, stilului sau a lipsei de, care in cele din urma contureaza starea de normalitate. In Grecia gasesti plaje cu acelasi gen de umbrelutze si sezlonguri. Diferenta este ca acolo platesti niste Euro pentru care primesti ceva tangibil: o cafea, o racoritoare, un frappe, un ceva care insoteste dreptul de a ocupa un sezlong.
Sesizati vreo diferenta?

Seara am iesit in portul Tomis. Lucrurile au inceput sa se miste si terasa-restaurant 'On plonge' nu mai este singurul loc unde poti ateriza la o masa. Au aparut zeci de terase care seara sunt pline.
Dar ce gasim aici? Preturi mari pentru produse ieftine.
Preturile mari au legatura mai mult cu cererea: daca sunt clienti este OK, actioneaza legea sfanta a cererii si ofertei. Dar calitatea? Asta tine de educatia... celor care vand? Nicidecum! A celor care accepta si platesc asa ceva. Milkshake de banane, cald, facut cu lapte UHT si sirop de banane, limonada cu gust de sampon din cauza de arome de lamaie si ghimbir. Clatite mici si uscate cu zig-zag mare de o chestie roz foarte dulce (toping ii spune). Daca aceste 'delicatese' ar fi fost servite la bomba din spatele blocului, asta era peisajul: ieftin si prost. Dar cand te afli la marina Tomis, langa yachturi si dai peste 10 lei pe 230 ml de asa ceva, se cheama ca esti prost. Iar prostia ta, lipsa de valori chiar si culinare, ii face pe cei care iti vand asemenea gunoaie sa creada ca ti-au oferit ceva bun. Doar ai lasat si bacsis! Apoi ei se duc la 'angro' si cumpara mai mult toping, aroma de banane si clatite congelate ca sa te serveasca frumos, cu ce iti place tie. Si atunci uzina chimica care produce kestiile astea face un research si un survey si inventeaza si milkshake-ul 3-in-1 cu aroma de pere si kao-kao dupa care tu vei fi topit, chiar daca nu ai auzit de acest fruct.
In timpul asta fraierii care folosesc miere sau lamai (ce banal!) vor da faliment daca nu se vor inspira la timp de la cei care au inteles.
Mi se pare ca epoca sucurilor TEC nu a apus, doar s-a transformat. Nu mai suntem in faza aceea in care sa mergem cu pet-urile sa luam kile de suc cu arome care mai de care, acum mergem la terase de fitze sa ne dea TEC 'hand made'. Inainte de a disparea, aparuse o aroma noua printre banalele: portocale, cola, piersici, banane, capsuni, visine. Suc cu aroma de sampanie! Doamne ce radleuri ieseau: o cola cu capsuni va rog! Mmm, delicios!

Am urcat din portul Tomis in centrul vechi al Constantei. La intrare ceva firesc: o saormarie. Nu se vede moscheea dar sa zicem ca e mai din partea locului decat la Dristor. Consulti meniul, alegi tipul, urmeaza intrebarea: - Cu de toate, nu? Ti se face rusine de ce pofte ai avut. Confirmi negatia si te alegi cu ceva sarat, picant si cu multi cartofi prajiti. 

Dar exista si un loc placut. Cu muzica buna, jazz care se aude fara tsts,tsts si bum,bum, cu preturi decente, Tuborg 330 la 5 lei si sucuri care au vazut lamaia si portocala. Dupa amiaza, oricat de cald ar fi afara, umbra cladirii vechi te racoreste. Seara luminile sunt putine si vin de la lumanarile de pe masa sau becuri cu filament (nu economice, ptiu, drace!). Locul se cheama ... dar mai bine va las sa il descoperiti singuri. Grabiti-va pana nu da faliment.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.