Treceți la conținutul principal

Foaie de parcurs: Bucuresti - New York


Despre ce sa scrii atunci cand afara ploua ca la Potop, la TV refuzi sa te uiti iar in lupta cu cartea a invins Internetul? In minte imi umbla niste reflectii proprii despre Google, Facebook, manipulare, bani. Cine ar citi asa ceva?
Trebuie sa pleci de la o imagine. Una sugestiva, buna, inspirata.

O sursa pe care am mai amintit-o aici este Hashgr.am Este simplu de folosit, curat, fara reclame, se misca impecabil. Poti cauta in pozele oamenilor de pe Instagram. Cautarea se poate face dupa #tag sau dupa @user. Am inceput cu #girl, #bucuresteanca, #bucuresti...si asa am ajuns la una din creatiile lui @floarex:


Mda..., exprima bine ce se intampla zilele astea afara. Ma uit in continuare prin pozele lui. Are gust dar nu iese nicio poveeste la iveala. (No offence Florex!) Ma intorc la cautare. Ce sa mai incerc? Poate #control ?
Dar uite o informatie sub casuta de cautare:
Scrolling thru Instagram? Songza made a playlist for this very moment, enjoy!

Intru pe Songza fara sa dau drumul la sunet. Fara sunet imaginile ma cuceresc. Aleg imaginea pentru articol. Vreau sa aflu autorul pentru ca asa este corect. Tineye, favoritul meu in cautare inversa dupa imagini, capituleaza cu zero rezultate in fata atotputernicului Google:  Jakob Blickenstaf este autorul.

El nu arata extraordinar insa lumea prin ochiul lui de fotograf NewYokez capata culoare. Are si blog. Acesta este New Yorkul pe care as vrea sa il vizitez. Mi-am pus castile. Songza merita sa fie vizitata mai des. Cel putin de dragul unui New York (mai precis Brooklynites) al celor de la Lucius pe care i-am descoperit astazi cu ajutorul surfului descris mai sus.

Urmeaza calea!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.