Mai intai am aflat ca era prietena lui. Inca nu o vazusem, dar el imi vorbea mult despre ea. Era speciala si capricioasa. Se certau des. Din ce in ce mai des. Apoi am cunoscut-o.
Fragila, altfel. I-a placut curtea noastra. S-a cocotat pe trepte si a fumat asa cum o pisica gaseste locul incarcat de energie pozitiva. S-a simtit bine.
Apoi s-au despartit.
Desi am cunoscut-o putin, foarte putin, parca ne lipsea.
De fapt ne lipseau povestile lui despre ea.
Am reintalnit-o intr-un magazin.
Ce faci, Mara?
Bine.
Bine.
Pa! La revedere!
Era neschimbata, trista, distrata.
Dupa un timp am intrebat si am aflat ca a plecat la Antwerpen.
Apoi timpul ne-a indepartat si de el.
Aseara s-a lansat Revista de Bijuterie AUTOR. Pe una dintre pagini ne-a trimis un semn. Am apucat sa citesc doar titlul articolului: 'Mara din Antwerp'. Ea este!
Pe fundal muzica buna, lume frumoasa, bere calda.