Treceți la conținutul principal

Report la 6/49 (partea a II-a)


<< Prima parte

-          Frate, am castigat la loto! ... Multi bani, foarte multi bani. Mi-am luat case, masini, gagica, gagici tot ce iti poti imagina si mai mi-au ramas. Tot multi, foarte multi bani! (inca de cand a zis loto, ma oprisem din clipit, pe cand a terminat fraza asta deja eram mai mult decat fascinat, il vedeam cu ochii mintii impartind bani in stanga si dreapta dintr-un Ferrari Testarosa)...
-          Nu inteleg! Adica am inteles ca ai castigat, dar nu am inteles partea cu "linia de plutire", cu colegii si prietenii?
-          Frate, vreau sa ajut, dar nu necunoscuti si probleme sociale, vreau sa ajut persoane pe care le cunosc si pe care le-am cunoscut si care mi-au placut, vreau sa fac fapte bune! Adica, de exemplu, te sun pe tine, ma vad cu tine si daca ai vreo problema pe care eu o pot rezolva, vreau sa o fac!
-          Bah.. inteleg, dar ... nu cred, Vorbesti de parca esti reprezentant Avon, Zepter, Amway sau alt sistem d'asta piramidal. Adica cum sa ma ajuti? Sa-mi dai de lucru, sa vand ceva, sau cum...?
-          Nu (ma intrerupe el) La propriu! Ai o problema, o datorie, o boala, o nevoie stringenta, o dorinta ascunsa, un vis, ceva. Imi spui cat costa si iti dau banii! Cash, card, iti platesc direct. Cum vrei tu!
-          Du-te mah ca nu exista asa ceva! Uite am 5 credite, in total de x_zeci de mii de euro, care m-au dus la sapa de lemn, Robor, Bobor, Euribor, penalitati, chirii, rate etc. Da-mi x_zeci de mii de euro!
-          Exact ai inteles perfect!
-          Nu.. ziceam... asa de exemplu, asa vrei sa ajuti, ca nu inteleg?
-          Da. Concret. Uite: Aici am y_zeci de mii de euro cash. Da-mi un IBAN, maine ai diferenta in cont. Si pune o gramada mare de bani pe masa, mai mult decat am vazut vreodata cash in viata mea. Ma uit la bani, cu neincredere, de parca nici nu erau acolo, ma uit la el era un zambet tot. Dau sa spun ceva, nici nu stiam ce sa spun si intervine el:
-          Bah! Ia-i!. Se uita lumea. Nici nu suntem la mine in zona sa ma simt linistit. M-ai chemat in bodega asta.... si ii ia el sa mi-i bage in buzunar. Si tot el:
-          Ia zi altceva mai ai, vreun vis ascuns? 2 Gemene? Un Rio? Parisu’? D-astea? Negrese? Asiatice? Zi, orice!
-          Bah...nu stiu ce sa cred, adica vad si...nu cred. Parca sunt intr-un film. Sau...vis. Atunci realizez! Da sigur e vis. Dau sa ma ciupesc, cand brusc aud un sunet ca de sirene de Politie, care treptat se transforma in “Fur Elise” crescendo si brusc, ma trezesc transpirat tot ... in pat! Baga-mi-as.... alt cosmar ... la fel!

Imagine de aici

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

The diary of a teenage girl

Remarcabili Alexander Skarsgard si Bel Powley in rolul principal, pe care nu o cunosteam dar de care cu siguranta vom mai auzi.
Alexander Skarsgard cu mustata arata a taran, american ce-i drept, dar la fel de 'vrajitor' chiar daca nu vampir. Bel e genul acela de actrita care nu arata extraordinar, stilul american, ea fiind nascuta la Londra, dar a carei frumusete vine din interior, o forta extraordinara de a face un rol interesant.

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.