Treceți la conținutul principal

6/49 (prima parte)

-          Alo!
-          Alo, salut! Sunt Alex Icsulescu, colegul tau din facultate. Ce mai faci?
-          Ah... salut Alex (care PLM Alex Icsulescu... ah.. nuuuu cred “Șocâtele” ... nici nu mai stiam cum il cheama) salut salut, ce sa fac, bine, la o bere, tu?

-          Ma mai tii minte? Gușteru’ sau cum imi ziceati voi in facultate...
-          Da mah, cum sa nu, Șocâte iti ziceam, dar e ok, tu ce mai faci? Nu am mai vorbit de 10 ani, cum de te-ai gandit sa ma suni?
-          Eh... Te-am gasit... nu mai conteaza. Apropos de bere, nu iesim si noi la o bere, ca trebuie neaparat sa vorbesc cu tine, sa iti spun ceva?
-          Bah.... ba da cum sa nu (pana mea, nu am vorbit 10 ani si brusc sa iesim la bere!? Suspect. O vrea bani, ca n-am, ar trebui sa ii dau de inteles, poate nu mai iesim. O avea probleme!? Offf) ... Sunt foarte prins acum, zilele astea, dar cum ma eliberez, te sun eu, asta e numaru' tau?
-          Pai, da, dar care asta, ca tu nu-l ai, ca te-am sunat cu numar ascuns, ha ha!
-          (ma uit! Da asa era, de fapt cum de am raspuns fara sa ma uit!?) ... Ah... ok pai da-mi un sms cu numaru’, dar de ce m-ai sunat cu numar ascuns?

Explicatia nu mai conteaza, ceva cu nu stia daca asta mai e numarul meu, etc.. Cert e ca o data la doua zile am primit aproape acelasi telefon timp de 2 saptamani si pana la urma mi-am luat inima in dinti si am iesit la bere. Pe drum aveam o stare de incomprehensibilitate, de parca ma luase cineva cu forta de pe WC, ceva imi spunea ca e ciudat, telefonul, iesirea la bere, dar mi-am zis: “Pana mea, merg la o bere, ce poate fi naspa, daca omu' vrea sa-mi spuna ceva, chiar sunt curios ce, ca vorba aia, "omu' ... e inainte de toate". Doar sa nu fie grav!?”. Si am ajuns. El era deja acolo, cu o sticla de apa plata, bauta pe juma’te, dau noroc, ma asez si intreb:
-          Salut mah, ce mai faci, n-ai zis la bere, ce e asta ?(arat apa)
-          Apa, pai daca nu veneai ce faceam, beam bere singur? Auzi (catre chelner) 2 halbe!

Zambeam, deja ma simteam ca in piesele lui Caragiale si imi aduceam aminte de facultate, de fraza ”inca x halbe”. Nu-mi venea sa cred ca trecusera 10 ani de cand nu mai vorbisem cu Șocâtele! M-a zarit ca zambesc si ma intreaba:
-          Ce mah? Nu mai bei draft? Iti iau un Perroni, o Stella?
-          Ce-ai mah? Baga halbe! Da’ zi ca m-ai facut curios rau, cu telefonul asta cu intalnirea asa... brusc! Ceva grav?
-          Nu mah, stai linistit, ca incep, Nu o sa-ti vina sa crezi ce am patit. Ma rog, nu patit, ca nu a fost nimic rau, ba din contra (deja ma linistisem, venise berea, ma las pe spate, aprind o tigare si ascult).... Bah nu e nimic naspa si poate nici nu e iesit din comun, doar ca anul trecut pe vremea asta mi s-a intamplat o intamplare care m-a surprins placut si de atunci si pana acum incerc sa ma "repun pe linia de plutire" cu colegii, prietenii, cunoscutii!...
-          Da zi mah o data, vrei sa ma tii in suspans!?
-          Frate, am castigat la loto, la 6 din 49!...

VA URMA...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

The diary of a teenage girl

Remarcabili Alexander Skarsgard si Bel Powley in rolul principal, pe care nu o cunosteam dar de care cu siguranta vom mai auzi.
Alexander Skarsgard cu mustata arata a taran, american ce-i drept, dar la fel de 'vrajitor' chiar daca nu vampir. Bel e genul acela de actrita care nu arata extraordinar, stilul american, ea fiind nascuta la Londra, dar a carei frumusete vine din interior, o forta extraordinara de a face un rol interesant.

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.