Nu fac primul pas in directia pupatului nici cu femeile, nici cu barbatii. Cu barbatii prefer sa dau noroc, pe ele le salut respectos, chiar calduros. Numai ca de multe ori ei, si mai ales ele, fac primul pas pentru ca asa sunt obisnuiti, asa se face sau da bine.
Cateodata sunt laolalta membri ai familiei cu persoane pe care le cunosc mai putin. Nu poti sa-ti pupi doar verisoara la plecare, iar prietenei ei sa-i spui doar la revedere. O pupi si pe prietena. Dar cand prietena iti intoarce capul de ajungi sa o pupi aproape de ureche si apoi iti mai intoarce si cealalta ureche, ea neatingandu-ti cu buzele nimic, pe mine ma apuca sila.
Si observ ca in general femeile procedeaza asa. Ele 'se protejeaza' de aceste pupaturi nedorite intorcand capul mai mult decat trebuie.
Acum incerc sa ma prind care este numitorul comun al celor care fac asta. Nu frumusetea, nu sinceritatea, mai degraba...prostia?
Si nu pot sa nu mi le inchipui pe cele doua ele, vedete, care atunci cand se vad isi arata reciproc urechile, si pe cea stanga si pe cea dreapta, in timp ce tin buzele tuguiate si scot doi de 'mu' sau 'ptu'.
Pentru ca aici se ajunge cand se intalnesc doua persoane de acelasi gen in ale pupatului: ureche la ureche si buze tuguiate-n aer. Pe cat de aiurea arata, aici cel putin gestul este asumat reciproc.
Mai neplacut este cand eu iti pup tie fondul de ten de pe la urechi, in timp ce tu pupi aerul proximitatii mele. Mai bine s-ar recurge la un gest extrem: cand tu ti-ai tuguia buzele spre ea, ea sa-ti puna degetul pe buze si sa zica: nt!
Sau tu cand simti ca te indrepti cu certitudine catre zona obrazului vecina cu urechea ei, sa iti corectezi brusc directia si sa o saruti pe buze.
Sau sa te retragi imediat si sa o intrebi: ce faci, ma?
imaginea de aici
