Treceți la conținutul principal

Raspberry Pi si varsta potrivita

Raspberry Pi
Nu toţi avem pasiunea gadgeturilor, tot aşa cum nu toţi avem microbul fotbalului, însă majoritatea suntem pasionaţi într-o formă sau alta de tehnică. O mare parte dintre optzecişti, mai ales între cunoscuţii mei cunosc componentele unui calculator şi îşi amintesc cu plăcere de primul calculator cumpărat pe componente şi asamblat pe genunchi...
Pentru toți aceia dintre noi, care avem această pasiune, a apărut relativ recent Raspberry Pi, un computer basic, care îți permite să faci aproape orice vrei. Faptul că este foarte mic, cât un pachet de țigări, înseamnă că poate fi inclus în aproape orice ți-ai putea dori să aibă mai multă inteligență. Eu îl folosesc pe post de add-on de Smart TV intr-un televizor cam Dumb TV. Toate cele de până aici erau doar introducere pentru o speranță și o dilemă: ce îți dorești de la copilul tău și cât de devreme e cazul să începi?

Visul meu secret, este să reușesc să îl atrag pe Maximilian de partea întunecată a utilizării calculatorului, adică înspre programare...Dar pentru asta cred că cel mai bine ar fi să înceapă să vorbească, deoarece are doar un an și opt luni. Și cu asta vreau să introduc un subiect care la noi în casă cel puțin, provoacă discuții aprinse. La ce vârstă e bine să lași copilul la tabletă, smartphone, calculator? În condițiile în care te vede cu device-ul în mână este normal să și-l dorească, așa că ai două variante: renunți și tu, ca părinte, să folosești tableta/smartphone-ul în prezența lui și pui mâna pe ele doar la nevoie și pe cât posibil doar când nu te vede piticul sau cedezi și începi să îți împarți device-urile cu copilul, încercând în acelși timp să impui niște limite. Evident, ambele abordări au puncte negative: în primul caz poate să fie destul de greu să renunți, ceea ce oricum ar trebui să îți ridice niște semne de întrebare și, mai ales dacă vrei să faci asta după ce copilul și-a format deja obișnuința, s-ar putea să o faci degeaba din moment ce nevoia deja a apărut. Impunerea de limite, pentru al doilea caz, este un concept foarte bun, dar copiii sunt mult mai focusați pe ce vor și pot să te învingă cu un plânset și cu niște suspine, de parcă viața lor ar depinde de iPad (mici șantajiști emoționali). Oricum, cât timp copiii sunt foarte mici poți să le distragi atenția cu altă jucărie...Așa că, dragi tați/părinți, lăsați rabletele din mână și treceți la joacă cu copiii. 

Jucăria zilei, cuburi de construit, nu tabletă!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.