sâmbătă, octombrie 16, 2010

De la Palatul Stirbei la Micul Trianon

Aseara (15.10.2010) au sosit din cateva directii mailuri cu acelasi subiect: "Palatul Stirbei devine mall".
Nasol! instantaneu, pentru simplul fapt ca nu ne plac mall-urile.
Apoi a urmat intrebarea: dar care-i Palatul Stirbei? O fi cel de langa Cismigiu?
Desi locuim in Bucuresti, unii de cand ne-am nascut, uite ca trecem adesea pe langa cladiri pe care pur si simplu nu le vedem. De aceea apelam la strainul Google sa ne arate el prin imagini ceea ce nu deschidem noi ochii: Palatul Stirbei
OK, ne-am dat seama ca nu este cel de langa Cismigiu, ne-am prins ca arata asa
dar unde se afla amplasat el?
Tot Google face lumina si in acest sens: pe Calea Victoriei. Dar unde anume ca doar mergem adesea pe ea si nu ne aducem aminte de cariatidele din imagine. 'Casa cu lei' are lei si o frumoasa copertina la intrare, mai jos este Casa Armatei, CEC-ul.
Din nou internetul, prietenul tuturor celor care nu citesc carti, nu cunosc istorie, de data aceasta insotiti de un roman pe nume Norc.ro, in final l-am gasit:

Norc.ro este bun ca te poti misca in jurul obiectivelor, chiar si pe vreme ploioasa din confortul casei tale te uiti cum era intr-o vara cand au facut ei pozele.
Ceea ce nu poti vedea nici de pe norc.ro si nici in Google maps este cum au fost acele locuri inainte. Chestia asta cu 'inainte' imi aduce aminte de o gluma de pe vremea lui epocii 'de aur':
- Tovarase, incotro ne indreptam?
- Tot inainte! ... ca inainte era mai bine!
Si asa am descoperit primul site care iti da dureri de suflet:
http://art-historia.blogspot.com/2009/03/palatul-stirbei-in-grea-suferinta.html
Parcurgeti mai intai aceasta pagina si abia apoi alte articole cu imagini ca acesta:
http://www.modernism.ro/2010/10/14/palatul-stirbey-devine-mall/
nu de altceva, sa nu va ia apa si sa va placa desenele in 3D cu monstrul din spatele fatadei palatului.

Dar cum se fac voltele pe internet?

Pai mai intai te intrebi cine a fost cel care a construit acest palat: Barbu Stirbei. Pe urma te intrebi daca aici se intalnea Enescu cu Maruca. Nu, nu aici ci la cateva sute de metri mai jos la Casa cu lei.
Totul cu Google, numai ca mai trebuie si el ajutat. De exemplu 'Casa cu lei' este si un restaurant in Constanta de care va veti lovi inaintea palatului daca veti cauta doar Casa cu lei.
Acum sa vedem cine a construit casa cu lei: Grigore Cantacuzino-Nababul.
Iar de aici voltele vin de la sine cand vezi acest palat in ruina: Micul Trianon.

Cand mergeti la munte poate va opriti si la el. Ne vedem acolo!

vineri, octombrie 01, 2010

A mai trecut un an, s-a (mai) schimbat ceva?


Domnului (pe atunci) Ministru al culturii, Theodor Paleologu (nascut in 1973)


Buna seara domnule ministru,
in cele ce urmeaza nu va voi scrie un comentariu la unul din articolele blogului dumneavoastra care, apropos, este cam neactualizat ci va voi relata o intamplare personala. Nu am gasit o modalitate mai simpla de a ajunge la dumneavoastra.
V-am ascultat la emisiunea Vorba de cultura a radioului national, canalul Cultural, v-am vazut pe scena la festivalul Enescu. Va admir pentru normalitate domnule Theodor Paleologu, o calitate din ce in ce mai greu de gasit printre semeni, cu atat mai mult printre persoanele publice, o raritate la politicieni.
Am sa las deoparte aprecierile si, pentru ca atat timpul meu cat si al dumneavoastra este foarte limitat, am sa trec direct la subiect.
Am fost in doua muzee din bucuresti: MNAC si Muzeul taranului roman care au cate un bar/retaurant in incinta. Stiu ca sunteti o persoana atenta la detalii, atenta la ce vin se servea la ambasada inainte sa interveniti. Stiti ca la MNAC cei de la bar nu servesc ceai sau vin? Bauturile promovate sunt Red Bull si berea? Stiti ca servirea la Muzeul taranului roman este mai proasta (sau indivizii care deservesc acest local) decat intr-un local de la tara? Este pacat ca in astfel de locuri nu se incearca cel putin un exercitiu de noblete daca nativ ea nu exista. Tinerii din ziua de astazi asculta manele si se comporta ignar pentru ca la televizor acestea sunt modelele promovate. De ce sa cadem in aceeasi capcana, bineinteles pastrand proportiile, si in institutiile culturale? Noi nu preparam ceai, limonade, sucuri naturale sau cocteiluri pentru ca in primul rand ne este mai usor sa le desfacem o bere (la care nu le dam si pahar!) sau un red bull cu un pai infipt direct in cutie. Maine ei vor veni si ne vor cere o bere …dar sa nu ne mai miram ca suntem o tara a festivalurilor berii si a micilor la gratar.
Ati observat ca nu contest existenta unor astfel de localuri in incinta muzeelor, este bine ca exista si nu am sa analizez acum aceasta afirmatie. Dar haideti sa o facem ca la Bruxelles, Berlin adica cu staif, nu sa fim serviti de niste smecheri care au pus mana pe o locatie excelenta iar acum ne servesc asa cum stiu (sau cred ei ca) ca ne place noua.
Cu speranta ca veti avea timp si de niste amanunte de acest gen, minore, dar care in timp creeaza devieri majore, va doresc sanatate si numai bine!


Acum omul a plecat de la minister fara sa-mi raspunda.
La MTR parca s-a mai dres atmosfera.

Corespondenti speciali - Special Correspondents (2016)

Daca va place Ricky Gervais, umorul britanic, BBC sau alte chestii dintr-astea ar trebui sa vedeti si acest film.