Treceți la conținutul principal

Atelierul de productie

Atelierul de productiePe Irlo l-am cunoscut la OTA. Nu era el, erau cateva dintre tablourile lui. Ne-au placut. Se detasau din multime, era o expozitie colectiva, cu reduceri, si prin altceva decat biletelul 'vandut' de sub ele. Apoi l-am cautat pe net, l-am gasit si am stat atenti sa-l mai prindem in public.
Si s-a intamplat un anunt in Sapteseri:
[...]spatiu alternativ pentru idei si proiecte cu potential creativ: Atelierul de Productie / Param Pam Pam.
Acesta este situat pe Splaiul Unirii (nr.160) si include o galerie de arta contemporana, un atelier si un spatiu de evenimente.[...]
"Bucurii din Profetii" a lui Irlo, unul dintre cei mai bine cotati street-artisti de la noi.
Bucurii din Profetii este prima expozitie personala semnata de Irlo si cuprinde o combinatie de lucrari pe panza de dimensiuni mari si foarte mari, lucrari pe suporturi reciclate industriale si pe peretii galeriei.


In primul rand va asigur eu ca nu o sa gasiti acest spatiu daca va luati dupa indicatiile din Sapteseri. Ori va luati dupa tinerii imbracati altfel sau cu biciclete, care nu stii ce cauta pe langa uratenia de cladire din zona. Ori il intrebati pe portarul de la ceva ce pare sa fi fost o uzina si care, culmea! stie ce cautati si va indruma sa va tineti dupa domnisoara careia i-a explicat mai inainte. Ori va uitati in imaginea alaturata. Vedeti cele cinci trepte de beton si apoi usa aceea care nu are ce cauta in fatada decrepita? Ei sa stiti ca acolo este!

Ceva cu oameni si spatiu privatNici daca o gasiti deschisa si aveti curajul sa intrati nu veti crede ca ati ajuns unde trebuie, pentru ca inauntru noi am gasit niste standere de haine, niste biciclete (frumoase ce-i drept) legate de balustrada si doua butoane de sonerii: "Agentia Free Style" si inca un SRL caruia nu i-am retinut numele. Dar nu va descurajati, scara continua iar daca aveti curaj sa mai urcati gasiti si 'spatiul'.
Nicio panza de Irlo. Doar tineri, tineri misto: fata cu bebe, bere rece, bicicleta din nou si un meniu mare cu vreo 3-4 feluri: dans, expresie, libertate... nu stiu cum sa le spun.
Se statea pe perne, se statea comod, se faceau poze. Eu cu telefonul mobil. Prima 'creatie' nu m-a convins. La urmatoarele nu am mai putut sa mai stam. Imi pare rau, cred ca urma ceva mai bun. A ramas ca vom reveni sa descoperim si unde-i Irlo. Peretii de aici erau zugraviti recent. Nu se poate, sa fi fost Irlo atat de sters?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.