Treceți la conținutul principal

Cauciucurile Kenda sucks

Pe la inceputurile internetului, atunci cand Google era mic si majoritatea paginilor erau din Statele Unite, te puteai informa asupra unui produs, ca si astazi, cautand pe Internet numele produsului.
Daca vroiai sa iti completezi imaginea si cu partile negative ale aceluiasi produs, trebuia sa adaugi in cautare si ‘sucks’.

Astazi, cand avem si noi internetul nostru, metoda nu mai functioneaza nici macar in traducere.
Paleta invectivelor este mult mai larga in limba romana. Se stie ca noi latinii suntem mult mai pasionali si copiem repede, mai ales de la tigani.

Sa luam de exemplu cauciucurile de bicicleta marca Kenda. Ele se gasesc in magazinele de profil din Romania, sunt produse in China, au preturi mici, insa mai mari decat niste no-name-uri cinstite din piata.

La profil aratau OK, aveau marimile care imi trebuiau mie, adica pe 28 de inchi, tocmai bune pentru cursiera si bicicleta de oras. Pe scurt mi-am ‘incaltat’ ambele biciclete cu cauciucuri Kenda de dimensiuni potrivite pentru fiecare.

Satisfactia nu a durat mult. In decurs de un an, unul cate unul s-au strambat ireversibil, au facut galme si cele cu care am mers ocazional si cele care mai mult au stat. Nu am vazut gunoaie mai mari de cand sunt. Nu stiu daca aceasta marca are o defectiune pe linia de productie, sau la noi ajung doar rebuturi, insa pot sa va spun: NU CUMPARATI CAUCIUCURI KENDA daca nu vreti sa patiti ca mine.

Cea mai apropiata traducere /cautare ar fi: “Cauciucuri Kenda te pisi pe ele”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…