Treceți la conținutul principal

Mi-e dor de tine, Romeo!


In dimineata asta l-am vazut in metrou pe Romeo.
Romeo (chiar asa il cheama) este un tip pe care l-am intalnit acum vreo 3 ani la o petrecere.
I-am dat numarul de telefon si peste cateva zile m-a sunat. Conversatia a decurs cam asa:

El: - Ma uitam la [nu stiu ce] food channel. Gateau un porc... miam, arata asa gustos si m-am gandit la tine!
Eu: - Si ce anume din acel porc te-a facut sa te gandesti la mine? (Va dati seama ce durere si distrugere era in sufletu' meu in clipa aia!)
El: - A, nu, am vrut sa spun ca mi-am amintit ca ai studiat engleza si m-am gandit ca tu ai intelege mai bine ce zic astia despre cum gatesc porcul.
Eu: A! (Relativ usurata ca nu seman cu Miss Piggy, dar in mari dubii privind abilitatile lui de comunicare.)

Dupa asta, am incercat de mai multe ori sa stabilim o intalnire, dar el nu a fost absolut deloc in stare sa se hotareasca unde si cand stelele s-au opus de fiecare data, asa ca nu am mai avut ocazia sa-i traduc live vreo reteta de porc, pui sau peste.

Peste ceva timp, am primit sms de la el: "Ce mai faci? Mi-e dor de tine, Romeo!". Da, exact cu punctuatia asta.

Practic, omul isi trimisese sms lui insusi. Ce loc mai aveam eu in ecuatia asta? Atunci mi-a fost clar ca n-o sa fiu niciodata Julieta lui!

Foto de aici

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.