Eu stiu doar sa iubesc atemporal. Daca nu poti intelege asta, lasa-ma, nu ma iubi.
Nu intra in viata mea, nu imi oferi jumatati de masura si nu imi critica alegerile. Nu incerca sa vezi dupa zambetul meu calculat. Nu incerca sa intelegi daca mint atunci cand iti spun ca imi e bine astazi. Ca ma simt completa, ca nu duc lipsa pluralului, ca doar vreau sa invat sa iubesc. Crede-ma cand iti spun ca trebuie sa invat sa iubesc.
Pana acum am stiut sa iubesc doar iubirea. O notiune pe care, intr-o forma inchipuita de mine, din dorinta febrila de normalitate, am aruncat-o catre cineva. Am inzestrat o statuie cu o viata care nu ii apartinea, pe care nu o intelegea si nu o putea accepta iar asta m-a condamnat la o lupta cu propria-mi persoana.
Fara sa imi dau seama ca nu o iubeam pe ea ci idealul a ceea ce eu stiam ca e iubirea, am trait constant in viitor, dorind o faptura care nu si-a gasit niciodata locul in acelasi spatiu si timp cu mine. Am iubit-o intotdeauna pentru ieri si maine dar niciodata pentru astazi.
Am cantat imnul iubirii dezinteresate pentru ca stiam ca voi putea urma pana la capatul lumii acea faptura. O bucata de marmura pe care ochii mei o inzestrau cu o frumusete uimitoare iar mintea cu o profunzime tulburatoare. M-am simtit norocoasa pentru ca puteam sa admir duritatea amorfa care pentru mine avea un milion de chipuri si intruchipa un milion de visuri.
L-am cantat pana cand am reusit sa prind viitorul din urma - ori m-a prins el pe mine - si am cazut in capcana propriei plasmuiri. Cand statuia mea a inceput sa isi arate figura nu mai avea nici una din formele pe care le cunosteam. Nu am mai recunoscut-o si nu am mai stiut sa o iubesc. Timpul a sters din ea proiectiile mele iar viata m-a obligat sa ii privesc chipul si sa ii accept simplitatea si conditia. A ramas doar o bucata de marmura, pe structura careia am incercat zadarnic sa imi recioplesc dorinta.
Astazi incerc sa invat sa iubesc altfel, temporal. Asa cum se face, pamanteste, simplu, fara proiectii, inchipuiri sau dorinte ascunse. Astazi incerc sa invat sa nu mai iubesc ideea si sa imi aleg un om.
Daca nu stii sa iubesti asa, nu imi intrerupe lectia. Nu imi spune punctul tau de vedere. Nu ti l-am cerut, nu ma intereseaza. Nu ma compara cu tine, cu pierderile si tristetile tale si mai ales nu ma condamna.
Lasa-ma sa invat sa fiu libera, sa inteleg iubirea, sa imi accept sinele si daca te simti in stare lasa-ma sa te iubesc. Dar doar daca stii sa iubesti pana la capatul lumii si ma poti invata si pe mine.
Imaginea de aici.
