Treceți la conținutul principal

10 semne ca te afli in Florenta

Am observat ca genul acesta de titluri, cu numere, sunt la moda acum. Dar el este o gluma. Nu sunt zece, sunt nenumarate semnele de circulatie 'vandalizate' in stil street art, care au devenit deja un simbol al Florentei. 


Apropos de simboluri si orase.
De la Berlin te intorci cu Ampelmann-ul semafoarelor imprimat pe genti, sacose, si alte suveniruri..







In mai putin de o saptamana de stat la Istanbul realizezi ca imensa metropola este perfect sintetizata in logo-ul sau. Regasesti aceasta imagine de la brelocuri si magneti de frigider, pana la stalpii de tramvai si tomberoanele de gunoi.


In Florenta ajungi sa iubesti sigla care reprezinta un crin. Legenda spune ca inainte de a fi acolo orasul, intre cele 7 coline se afla un camp cu crini. Auzind aceasta poveste de la un localnic, mi-a incoltit in minte intrebarea oarecum fireasca de 'mandru ca sunt roman': orasul meu, Bucurestiul, ce sigla are?

Si pentru ca nu mi-am amintit nimic, m-am gandit in continuare ca poate ea inca nu exista. Si prin nu stiu ce imprejurare absurda, daca as fi eu in postura de a o concepe, ce as simboliza?
Flori emblematice? Mmmm, care? Nu, cu siguranta nu florile caracterizeaza Bucurestiul. Atunci ce? O oaie? ...Gandindu-ma la legenda ciobanului Bucur.

Am intors-o pe toate partile si tot la oaie am ramas. Pentru ca noi, bucurestenii asta stim, acesta este campul nostru cu crini sau lalelele care ne definesc. Legenda noastra.

Poate ca nu sunt primul care a gandit astfel. La urma urmei tot noi, cei de pe malurile Dambovitei, am fost in stare sa dam aproape un milion de euro pe o frunza  pentru turism (10 Euro pe Shutterstock) si 1,5 milioane euro pentru sigla ANAF.
Google ne poate raspunde, deci: oaie+bucuresti=...loading...street art.

Iar aici cercul se inchide, pentru ca despre semnele de circulatie din Florenta am vrut sa va vorbesc.
Facusem si poze :(

Dar am gasit ca o face cineva mai bine ca mine, in engleza, aici: http://www.actoftraveling.com/2013/05/street-art-florence-traffic-signs/

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.