Treceți la conținutul principal

Tanar + sportiv + fericit = frumos

Tanar + sportiv + fericit = frumosAsa i-am vazut pe sportivii care au castigat la Jocurile olimpice de iarna de la Sochi 2014.
Asa i-am vazut si pe sportivii (mai ales sportivele) de la JO Londra 2013.

Tanar + sportiv + fericit = frumos
Ma uit la cele trei conditii de dinainte de egal si imi dau seama ca niciuna dintre le nu se poate cumpara.
Ce nu apare in ecuatie este ca toate trebuie sa se intample in acelasi timp. Nu te poti bate cu timpul, oricat de vegetarian ai fi sau cate ceaiuri ai bea. Matematica cuvintelor spune ca daca stergi 'tanar' din ecuatie, poti adauga dupa egal 'la suflet' sau 'la corp'.
Daca stergi 'sportiv' cu tot ceea ce inseamna acest cuvant: exercitii, munca, pasiune, spirit de competitie, echipa, concentrare, determinare, ai putea adauga dupa egal un 'si cu bani' dar echilibrul este instabil.
Cel de-al treilea element 'fericit' se deterioreaza repede. Sau cel putin asta ne invata pe noi la scoala.
Fara fericire ca si incununare a efortului, atingerea telului, capatul drumului, am putea adauga dupa egal 'dar frustrat'.
In rest, faceti dragoste cat mai mult, pentru ca frumos = sex.
Iar ecuatia poate fi citita atat de la stanga la dreapta, cat si de la dreapta la stanga.

In clasa lui Bula invatatoarea arata diverse obiecte copiilor pentru a le testa imaginatia. Cand vedeti acest penar, la ce va ganditi? Copii pe rand: la un sandvis, la un autobuz, la o jucarie, etc. Bula: la pi*da! Experimentul se repeta cu alte obiecte, insa cu acelasi raspuns din partea lui Bula. Invatatoarea sesizeaza o problema si il intreaba pe acesta de unde aceasta reactie? Doamna, mie puteti sa imi aratati si un tramvai, raspunsul va fi acelasi, pentru ca eu numai la asta ma gandesc tot timpul.

Imaginea de la @orely5fr

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Serendipity, what a pity!

Pe terasa Serendipity concertul se terminase. Pana a venit nota de plata am asistat cum si-au strans artistii sculele: pian electric, stativ, mixer, boxa, cabluri, microfon, simpatici cum au fost toata seara. Apoi s-au asezat la o masa de unde clientii deja plecasera, pentru o tigara si alte detalii organizatorice. I-am salutat, le-am multumit si am iesit de pe terasa.

Afara, langa locul unde ne legasem bicicletele se mai aflau doua mese. Pe scaune, cum fac fetele, stateau cuibarite cu genunchii la gura doua tinere cu ochii mari atintiti la baiatul din fata lor. Brunet, barbos, el statea in picioare si le explica condescendent:
- Trebuie sa aveti grija cu astia ca nu stii cand te trezesti cu vreun control. Nu dai bon si ajungi naibii la puscarie.
Una dintre fete ii raspunde:
- Dar aia a zis ca erau doar doua degete de ... (ceai sau vin, nu am auzit bine)... Pai ce am gradatie pe pahar sa pun la fix?
- Nu stiu. Trebuie ca intotdeauna sa fii acoperita. Ca te intalnesti cu una d'…

Ce ar fi fost daca...(II)

- Iti pare rau ca nu mi-ai dat mai mult de jumatate de ora?
- Da. Uneori ma gandesc ca ar fi trebuit sa fiu mai egoista. Dar stii de ce nu am putut mai mult.
- Da, stiu. Dar tot imi pare rau.

Intre ei erau o masuta mica si doua cesti de cafea. Nu mai aveau mare, valuri, luna, apa argintata si miros de sare. Un decor opus celui in care se cunoscusera. Il privea cum vorbeste despre job-ul si pasiunea lui. Era clar ca iubeste ceea ce face. Toata fiinta lui zambea in timp ce incerca sa o initieze in arta lui, explicandu-i ce este tempoul.

Acelasi om, alte circumstante. Acceptase sa il vada din curiozitate amestecata cu dor. Timp de aproape un an, jumatatea aia de ora insistase sa revina perioadic in visele si gandurile ei. Vroia sa stie daca a fost el sau decorul. Acum, cand gheata din jur stersese orice urma a soarelui din trecut, cu cafeaua intre ei, nu mai avea nicio umbra de indoiala. Da, fusese el.

Intr-un fel si-ar fi dorit sa ajunga la alta concluzie. Sa poata da vina pe mare si pe valu…

Marelbo, pantofii romanesti care mi-au rupt picioarele ca pe vremuri

Penultima zi de concediu in Bucovina. Manastiri, locuri frumoase, liniste si pace. Drumul de la Putna catre Gura Humorului trece si prin Vicovul de sus. Aici se afla fabrica de pantofi romanesti Marelbo. Cateva indicatoare te anuntau ca este aproape si are un magazin cu 'preturi de fabrica'. Vazusem pe net o campanie destul de insistenta axata pe ideea de Marelbo - pantofi romanesti. Se pare ca bannerele si-au facut treaba deoarece mai de mult, intr-un magazin de pantofi am recunoscut marca si chiar am vrut sa probez o pereche. Din pacate acel model avea o talpa atat de rigida incat nu a mai fost nevoie sa o probez. Am adaugat la inregistrarea mentala lasata de campania online inca un atribut descoperit offline: rigizi.