Celalalt Bucuresti

Era o dimineata de iarna insorita ca o primavara timpurie. Desi era sambata nu il deranja faptul ca trebuia sa mearga la birou si sa termine ceva ce nu putea fi amanat pana luni. Pentru el serviciul era o rutina placuta, se ducea cu placere. De cateva ori se intrebase oare cum este viata celor care numesc aceasta parte a vietii lor de zi cu zi, 'scarbici'.

Alegea un drum serpuit pe stradutele vechi din centrul Bucurestiului cu un popas la o cafenea mica de unde isi lua espresso-ul lung preferat pe care il incepea inca de la volan. Despartirea insemnase si renuntarea la aceasta mica placere matinala. In acea zi a fost nevoit sa descopere 'celalalt Bucuresti', adica locuri unde sansele de a se intalni cu ea erau minime. Initial a fost o reactie naturala. Se temea sa nu o zareasca undeva. Nu stia cum ar fi decurs intalnirea, ce ar fi trebuit sa-i spuna. Nu avea nevoie de asa ceva.

Cu timpul a observat ca 'celalalt Bucuresti' nu este atat de interesant ca cel cu care se obisnuise pana nu demult. Sa fi fost EA cea care il dusese in toate aceste locuri care acum ii placeau?
Apoi a aparut o noua EA in viata lui. Cu locurile ei. Cu despartirea ei, de fapt despartirea de ea. De data aceasta nu mai fusese atat de greu. Simtea ca s-a imunizat la astfel de socuri.

Celalalt Bucuresti se micsorase, iar el renuntase in a-l mai descoperi. Revenise in locurile preferate si a fost (placut) surprins ca se temuse degeaba. Ele nu erau acolo, nu-l asteptau, era liber. Pana in acea dimineata cand a intalnit-o la masa cu scaune galbene. Vorbea din nou cu ea si era in acelasi timp uimit cat de detasat este. Era neschimbata, dar nu mai avea nicio putere asupra lui. A fost un capitol frumos care se incheiase, candva, in trecut.
Cafeaua era excelenta ca de obicei, iar el se simtea minunat.

Imaginea de aici.