vineri, iunie 26, 2015

Sectorul 1

Ei stau in sectorul 1 intr-o casa cu chirie simbolica de la stat. Sunt amarati. El este olog si sufera de dureri de zeci de ani de zile. Ea nu lucreaza. Traiesc din pensii si alte ajutoare de la stat. In weekend-uri cersesc la poarta cimitirului, el in scaun cu rotile, ea langa el.
De cateva ori pe an participa la petrecerile facute cu vecinii din curtea comuna: manele la maxim peste care se disting niste strigaturi-latraturi, despre care, eu care nu ii vad, mi-i inchipui ca pe niste urangutani sarind in jurul unui foc in jungla.
In rest, timpul trece impasibil. La disperare ea mai sta in halat in fata portii, parca ar astepta pe cineva. Acel cineva in general nu vine dar orice trecator si mai ales trecatoare mai bine imbracata este rugata sa dea un banut pentru medicamente, pentru sotul care nu mai poate de durere.

Aseara mai intai am simtit un miros de ars. O putoare ca de iarna pentru ca ei, vecinii mei, se incalzesc arzand lemne. Numai ca lemnele sunt adunate de pe strazi. Lemne care au fost mobile cu tot cu carpele putrezite ce erau o data paturi, tocuri de geamuri vopsite de zeci de ori, mese care au vazut sange si carne.
Nu era gratar, era mirosul iernii din mahalaua sectorului 1.
Au fost o zi si o seara racoroase dar este si iunie in acelasi timp.
Apoi pe la ora 1.00 au inceput strigaturile. Aoleu, sariti, vai!
Dubios, dar nu neaparat neobisnuit.
Venind dinspre ei poti merge linistit sa vezi daca e vreun film bun la TV.
Rumoare pe strada la 1.30. Claxon. Trebuie sa vad ce naiba se mai intampla.
Trei indivizi priveau ca la spectacol. Fetele le erau luminate ritmic de o lumina albastra. Ies in curte sa inteleg. Aud o voce treaza care incerca sa comunice cu una mahmura.
Dar dumneata ai baut, nu?
Omul nu a recunoscut direct dar a spus ca a fost suparat. Pentru ca el era imobilizat in pat si ea nu era acasa sa aiba grija de el. Si da, a baut. Pe urma a luat foc cearceaful. Dar ea, ea unde era?
Acum o aud si pe ea: a baut amaratul si si-a dat foc ca sa-l ia Dumnezeu o data, ca nu mai poateeee.... Numai de l-ar lua, dar uite ca nu e asa de usor.
Apare un Duster rosu SMURD cu sirena din dotare, urmat de o masina grea de pompieri. Se aud din ce in ce mai multe voci. Sirena se opreste dar huruitul masinii de pompieri face ca dialogul sa nu mai fie inteligibil. Se aud multe voci care comenteaza.
A mai venit o masina de pompieri. Tot 112-ul e aici. Multi vecini care prin halate si capoate isi dau cu parerea in discoteca rosu (pompieri)-albastru(politia) din mijlocul strazii. Masinile pompierilor gafaie ca niste elefanti obositi. Nu se scoate niciun furtun. Deci trompele lor nu s-au vazut.
E ora 2.00. Nu mai e fum demult. In vacarmul de pe strada incep sa se auda rasete pe alocuri si slapi tarsaiti indepartandu-se. Pompierii se intorc la elefantii lor huruind.
Mai intai a dispartut lumina albastra. Apoi huruitul s-a injumatatit ca intensitate.
Apoi a disparut si licuriciul rosu. S-au mai auzit cateva comentarii, toate incheiate cu rasete sau ton optimist. Ultimii pompieri s-au suit in masina care a mai ramas si au plecat cu huruitul greoi dupa ei.
Ora 2.38 - liniste deplina. Spectacolul s-a terminat.

marți, iunie 09, 2015

3,2,1...ganduri pentru 2014

nu mi-a placut sa imi fac planuri. cu atat mai mult pentru revelion. pana acum 2 zile nu stiam ce o sa fac. si nici nu ma panicasem din cauza asta. in timp ce imi faceam planuri, viata mi-a demonstrat ca avea altceva pregatit pentru mine. si de cele mai multe ori a fost mult mai frumos decat imi imaginasem.
nu-mi plac sfarsiturile, imi place sa cred ca traiesc un continuu inceput. mi-am scris pe o foaie cateva ganduri pentru noul an, apoi le-am taiat pentru ca mi-a fost teama. azi le-am scris din nou ca sa fiu sigura ca exista undeva si ca nu trebuie sa imi mai fie teama.

mi-am demonstrat ca pot sa fac lucruri de care nu m-am crezut capabila, am luat-o de la capat si am zambit cu tot sufletul, cand altii ma intrebau cum pot sa fiu asa optimista. am multe vise, nu mi le-am implinit pe toate inca. dar macar le am. ceea ce va doresc si voua. un an mult mai frumos decat vi l-ati planificat! 
Vulpita cu ciorapei & Co (oameni dragi si frumosi care scriu aici) au cateva rezolutii pentru noul an. le gasiti mai jos. la multi ani!

#foxinsocks: sa am curaj sa imi indeplinesc visele si sa lupt pentru ele, sa cunosc oameni frumosi, sa descopar locuri noi si sa reusesc sa strang bani...ca sa ii cheltuiesc a doua zi pe calatorii. vreau sa vizitez cel putin un oras nou, sa ajung la o plaja frumoasa, unde sa uit de mine si de toti. sa fiu mai rabdatoare cu ceilalti, mai putin critica, mai toleranta. sa fiu optimista si sa zambesc atat de mult, incat ceilalti sa se molipseasca...

#gilda: sa nu mai fiu mediocra, sa nu mai fac lucrurile cu jumatati de masura, sa nu-mi mai fie teama de capacitatea mea de a-mi indeplini visurile. Sa am incredere in dorintele mele si sa fiu mai putin rigida si artificiala. Sa-mi iau angajamente cu toata inima si sa ma tin de ele cu entuziasm. Sa iau decizii intuitive si sa nu dau explicatii pentru ele. Sa ma las coplesita de emotii. Sa am mai mult umor. Si sa spun DA vietii.

#radurat: sa termin tot ce am inceput anul acesta, sa fiu mai inţelept, mai linistit si mai fericit.

#mine: sa ii fac fericiti pe cei din jurul meu. Sa nu regret nimic. Sa fac tot ceea ce imi trece prin cap. Sa fim sanatosi. Restul sta in puterea imaginatiei noastre.

#alina: sanatate, iubire si succes in tot ceea ce imi propun. Sa am oamenii dragi aproape. 

#aimee: sa fiu mai intelegatoare, mai rabdatoare, sa ii ascult mai mult pe cei din jurul meu; sa nu mai fiu orgolioasa si sa fiu fericita in noua mea casa si viata.

Corespondenti speciali - Special Correspondents (2016)

Daca va place Ricky Gervais, umorul britanic, BBC sau alte chestii dintr-astea ar trebui sa vedeti si acest film.