Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2014

10 semne ca te afli in Florenta

Am observat ca genul acesta de titluri, cu numere, sunt la moda acum. Dar el este o gluma. Nu sunt zece, sunt nenumarate semnele de circulatie 'vandalizate' in stil street art, care au devenit deja un simbol al Florentei. 


Apropos de simboluri si orase.
De la Berlin te intorci cu Ampelmann-ul semafoarelor imprimat pe genti, sacose, si alte suveniruri..







In mai putin de o saptamana de stat la Istanbul realizezi ca imensa metropola este perfect sintetizata in logo-ul sau. Regasesti aceasta imagine de la brelocuri si magneti de frigider, pana la stalpii de tramvai si tomberoanele de gunoi.


In Florenta ajungi sa iubesti sigla care reprezinta un crin. Legenda spune ca inainte de a fi acolo orasul, intre cele 7 coline se afla un camp cu crini. Auzind aceasta poveste de la un localnic, mi-a incoltit in minte intrebarea oarecum fireasca de 'mandru ca sunt roman': orasul meu, Bucurestiul, ce sigla are?

Si pentru ca nu mi-am amintit nimic, m-am gandit in continuare ca poate ea …

Inapoi in timp pana in 2014

Nu poti sa asculti toata ziua doar Pharrell! Si uite asa prin research-urile mele pe YouTube am dat de piesa asta. Totul te trimite in anii 80. Dar ce-i cu Fordul ala Tourneo model 2008 in decor?

Piesa asta are un chelchesoz care cred ca o va aduce curand in prim planul radiourilor FM si al televiziunilor de gen. Asta daca nu cumva este deja, pentru ca nu ascult, nu ma uit.

Este din 2014 iar Kiesza are o biografie interesanta: nascuta in 89 la Calgary, cu radacini prin Norvegia, inrolata in marina regala, a compus si pentru Rihanna sau Kylie Minogue. De urmarit!

Fuste

Daca te plimbi vara prin centrul Florentei nu ai cum sa nu te uiti dupa fuste. Asa am observat picioare lungi, tinere, frumoase, bronzate dar sa nu divaghez, vreau sa va povestesc chiar la propriu despre: fuste. Pentru ca o anumita croiala foarte sexy poate fi intalnita des anul acesta.
In cuvinte ingineresti ar suna cam asa: materialul se petrece in fata iar in locul unde se produce petrecerea (din nou, la propriu!) fusta era un pic mai scurta, lasand impresia ca este usor ridicata. Picul asta dezvelea un centimetru in plus picioarele purtatoarei si tocmai unde, in fata! Un centimetru in minus acolo si o tona de imaginatie in mintea barbatilor.

M-am hazardat sa intru in astfel de detalii pentru ca prin Bucuresti incidenta acestui model de fusta este ca si inexistent, fata de Florenta unde pana si un profan ca mine si-a putut da sema ca deja este un 'trend'. Pentru ca nu am citit reviste glossy destule si nu cunosc limbajul, m-am gandit sa ilustrez cu o imagine si astfel am g…

Despre mahnire si alti demoni

“Depresia  este punctul nevralgic al iubirii. Pentru a fi fapturi care iubesc, trebuie sa fim fapturi care pot cadea prada disperarii din cauza unei pierderi, iar depresia e mecanismul acelei disperari. Cand se instaleaza, degradeaza eul si, in cele din urma, eclipseaza capacitatea de a da ori de a primi afecţiune.
[...] Ea distruge nu numai legatura cu ceilalti, ci si capacitatea de a fi impacat cand esti doar cu tine insuti. Iubirea, chiar daca nu are rolul de a ne pazi de depresie, este ceea ce protejeaza mintea si o apara de sine. [...] Singurul sentiment ce ramane in aceasta stare lipsita de iubire este lipsa de importanta. Viata e impovarata de mahnire: indiferent ce facem, in cele din urma murim; fiecare dintre noi e prizonierul singuratatii intr-un corp de sine statator; timpul trece, iar ceea ce a fost nu va mai fi nicicand. Durerea este prima traire a neputintei in fata lumii si nu ne paraseste niciodata”.
Am citit acest pasaj in cartea lui Andrew Solomon „Demonul amiezii. O …

Rezonanta

Cand treci printr-o trauma afectiva incepi sa devii mult mai receptiv la lumea inconjuratoare. 
Obsesivul “de ce” din mintea ta incearca sa caute raspursuri in cele mai simple lucruri din jur. Brusc, citatele care pana de curand iti pareau cuvinte goale, aruncate de oameni care nu au de facut nimic mai bun cu timpul lor decat sa imprastie in lume vorbe motivationale, parca incep sa capete sens. Si nu te mai deranjeaza. Din contra, te hranesti cu ele. Nevoia de a opri acel “de ce” te impinge sa explorezi. Sa cauti raspunsuri. Sa gasesti un sens.

Senzatia ca nu mai esti stapan pe propria constiinta si ca mintea si imaginatia ta ti-au devenit cel mai mare dusman devin coplesitoare.
Te simti ca intr-un carusel rapid din care nu poti vedea cu claritate ce se intampla in jurul tau.  In minte iti rasuna versurile alea obsesive “so wake me up when it’s all over, when i’m smarter when i’m stronger”.

Si la un moment dat te opresti. Brusc, fara sa iti dai seama ca de fapt nu mai esti in miscare, t…