joi, mai 15, 2014

Foaie de parcurs: Bucuresti - New York


Despre ce sa scrii atunci cand afara ploua ca la Potop, la TV refuzi sa te uiti iar in lupta cu cartea a invins Internetul? In minte imi umbla niste reflectii proprii despre Google, Facebook, manipulare, bani. Cine ar citi asa ceva?
Trebuie sa pleci de la o imagine. Una sugestiva, buna, inspirata.

O sursa pe care am mai amintit-o aici este Hashgr.am Este simplu de folosit, curat, fara reclame, se misca impecabil. Poti cauta in pozele oamenilor de pe Instagram. Cautarea se poate face dupa #tag sau dupa @user. Am inceput cu #girl, #bucuresteanca, #bucuresti...si asa am ajuns la una din creatiile lui @floarex:


Mda..., exprima bine ce se intampla zilele astea afara. Ma uit in continuare prin pozele lui. Are gust dar nu iese nicio poveeste la iveala. (No offence Florex!) Ma intorc la cautare. Ce sa mai incerc? Poate #control ?
Dar uite o informatie sub casuta de cautare:
Scrolling thru Instagram? Songza made a playlist for this very moment, enjoy!

Intru pe Songza fara sa dau drumul la sunet. Fara sunet imaginile ma cuceresc. Aleg imaginea pentru articol. Vreau sa aflu autorul pentru ca asa este corect. Tineye, favoritul meu in cautare inversa dupa imagini, capituleaza cu zero rezultate in fata atotputernicului Google:  Jakob Blickenstaf este autorul.

El nu arata extraordinar insa lumea prin ochiul lui de fotograf NewYokez capata culoare. Are si blog. Acesta este New Yorkul pe care as vrea sa il vizitez. Mi-am pus castile. Songza merita sa fie vizitata mai des. Cel putin de dragul unui New York (mai precis Brooklynites) al celor de la Lucius pe care i-am descoperit astazi cu ajutorul surfului descris mai sus.

Urmeaza calea!

vineri, mai 09, 2014

Coincidente neintamplatoare

Am ajuns acasa tarziu. Era trecut de miezul noptii, ora la care gasesti filme bune la tv. Un film romanesc de data aceasta. Avantajul canalelor digitale este acela ca la o simpla apasare de buton se afiseaza pe ecran informatii referitoare la ceea ce urmaresti in acel moment.

Bara de progres imi indica ca tocmai incepuse filmul 'Al patrulea stol'. Nu stiu cat din din atmosfera desprinsa din imagini sau faptul ca era un film pe care nu il vazusem si nici macar nu auzisem de el, m-au facut sa il urmaresc. Felul in care au fost redifuzate filmele romanesti te face sa crezi ca nu poate sa mai exste vreunul care sa iti fi scapat. Am vazut de sute de ori filmele lui Sergiu Nicolaescu, seria BD, Nea Marin miliardar ..etc. Si totusi 'Al patrulea stol' se arata total nou pentru mine. Am simtit ca atunci cand se se descopera un tablou anonim, dintr-o colectie oarecare, si ulterior ii este atribuit unui mare pictor. Imagine buna, sunet clar, de pe timpul cand inca nu se pierdusera aceste mestesuguri pe la noi. De pe vremea parintilor, ancorat in moda acelor ani si un subiect valabil oricand.
Nu va stric placerea de a vedea filmul insa asa am descoperit ca hipsterii exista de cand lumea sau cel putin din 1978 cand a fost realizat acesta. Violeta Andrei, interpreta rolului principal, are niste sani care si printr-o rochie comunista arata mai bine decat silicoanele unor naive din zilele noastre. Povestea de pe ecran se deruleaza in paralel cu povestea actritei Violeta Andrei din viata reala, gasita pe internet.

Pe drum ascultasem o piesa de teatru radiofonic: Danton de Camil Petrescu. Impecabila! Surpriza a fost cand am aflat anul productiei: 1972. Am gasit-o aici: http://teatrale.nobody.ro/2012/09/22/camil-petrescu-danton/ Bun site-ul! Mai ales ca de mult cautam piesele de teatru radiofonic ale lui Mihail Sebastian, unul din preferatii mei. Se pare ca nu numai al meu atata timp cat pe primul loc in topul celor mai votate piese se afla 'Steaua fara nume'. Si uite asa am ajuns la 'Jocul de-a vacanta' si sinopsisul lui: "Ce nu faci dumneata ca să pari prost-crescut. Nu răspunzi la bună ziua, te servești primul la masă, nu spui bună seara, lupți din răsputeri să fii dezagreabil și izbutești uneori… dar cu câte eforturi, cu câtă osteneală!(…)
- La urma urmelor, ce vrei dumneata?
- Vreau să-ți spun că nu mă sperii și mai vreau să-ți spun că te cunosc și mai vreau să-ți spun că tot jocul dumitale e naiv."
Dar acesta este dialogul din 'Al patrulea stol' !!!
Pe imdb nu am reusit sa vad prea multe. E un film vechi in care mai mult decat regizor si actori nu afli. De pe http://tvr2.tvr.ro/filme/al-patrulea-stol_2859.html am aflat adevarul: Al patrulea stol - România, 1978 Adaptare liberă a piesei "Jocul de-a vacanţa" de Mihail Sebastian.

V-as recomanda, in aceasta ordine, cartea, teatrul radiofonic si apoi filmul. Pentru film nu am link sau in traducere: cititi cartea, nu asteptati sa iasa filmul.

joi, mai 08, 2014

Mara din Antwerp

Mai intai am aflat ca era prietena lui. Inca nu o vazusem, dar el imi vorbea mult despre ea. Era speciala si capricioasa. Se certau des. Din ce in ce mai des. Apoi am cunoscut-o.
Fragila, altfel. I-a placut curtea noastra. S-a cocotat pe trepte si a fumat asa cum o pisica gaseste locul incarcat de energie pozitiva. S-a simtit bine.
Apoi s-au despartit.
Desi am cunoscut-o putin, foarte putin, parca ne lipsea.
De fapt ne lipseau povestile lui despre ea.
Am reintalnit-o intr-un magazin.
Ce faci, Mara?
Bine.
Bine.
Pa! La revedere!
Era neschimbata, trista, distrata.
Dupa un timp am intrebat si am aflat ca a plecat la Antwerpen.
Apoi timpul ne-a indepartat si de el.

Aseara s-a lansat Revista de Bijuterie AUTOR. Pe una dintre pagini ne-a trimis un semn. Am apucat sa citesc doar titlul articolului: 'Mara din Antwerp'. Ea este!

Pe fundal muzica buna, lume frumoasa, bere calda.

miercuri, mai 07, 2014

Filmul bate viata


O iubea de cand isi aducea aminte. A fost prima lui mare iubire. Au mai fost si altele inainte dar nu asa. Uneori incearca sa isi aduca aminte de ce o iubeste. Nu a fost capabil niciodata sa isi explice dragostea astaaia mare pentru ea dar nici nu si-a facut probleme, simtea ca dragostea nu trebuie explicata. Iubesti si gata. Si asa era si el. O iubea…si gata.

Iubirea lor a fost mereu vie. A crescut, a scazut, s-a modificat dar a ramas in acelasi timp o constanta, acolo, intre ei, legandu-i.

In zilele bune asta era de ajuns. Nu cauta explicatii si solutii. Se multumea doar sa o simta langa el si sa o iubeasca. Ii placea sa faca “lucruri” pentru ea insa ura cand i le cerea. Se simtea constrans.

In zilele mai putin bune nu reusea sa isi blocheze mintea. Nu vroia sa isi puna intrebari pentru ca ii era teama de ce ar putea sa isi raspunda singur. Ii era teama ca o sa isi dea seama ca nu mai era de ajuns.

De multi ani tot juca piesa asta. Ciclic, isi imagina ce ar vrea sa se intample in scena urmatoare si facea tot ce putea sa directioneze jocul acolo. Dupa ce juca scena isi dadea insa seama ca in mintea lui lucrurile intotdeauna se intamplau altfel. Filmul batea viata. Sentimentul ca incearca sa prinda adierile de vant intr-un borcan nu ii dadea pace.


Asa era cand l-am cunoscut. Trist. Foarte trist, precum un actor nepriceput ce nu reuseste sa joace piesa conform scenariului si care se intreaba daca de vina este el sau piesa…poate ar trebui sa joace in comedii nu in tragedii.


Imaginea de aici






Imaginea conteaza

Astăzi a trebuit să termin decorarea unui perete al unui centru de imagistică medicală. De fapt vreo doi. Am propus o grafică fo...